Apel de urgenta
Iulia Mărginean: "Nu poți rămâne indiferent la poveștile oamenilor. Oricine ar fi ei! Oricum ar fi! Nu esti în papucii lor şi indiferent ce îţi povestesc..treci brusc!"
Publicitate



Care este orașul tău natal?



M-am născut la Brasov! Părinţii mei s-au mutat din Mediaş in Zărneşti când eu creşteam în pântecele mamei. Aşa că mi-am petrecut copilăria întreagă la poale de munte! Pe o parte vedeam Piatra Craiului, pe cealaltă parte stăteau îngheţati... aproape tot anul, Bucegii! Privelişte de vis în fiecare anotimp! Şi poate de asta, de câte ori merg spre părinţi, când ajung pe Valea Prahovei, între munţi, deja simt că am ajuns acasă!



Cum a fost trecerea de la orașul tău natal la București?



Firească. Am decis de mult că jurnalism trebuie să fac! Imi placea sa scriu, aveam tot timpul nota 10 la limba romană şi simteam că nu m-aş putea încadra în alt peisaj. Mereu scriam “leşinături libere”, aşa le numea profesoara de romană. Dar erau scrise bine... chiar şi aşa siropoase. Facultate de Jurnalism nu era în Brasov, aşa că am plecat la Capitală. M-a vrăjit rapid Marele Oraş, iar în ultimul an de facultate am devenit reporter la un post de televiziune de nişă..unde am transformat “leşinăturile libere” în scrieri jurnalistice. Nu imediat. Am muncit mult, practică neplitită o lungă perioadă! Aia a fost adevărata şcoală. Şi adevărata mea profesoară de jurnalism a fost editorul de la acea vreme, Elena Voinea.



De câți ani ești jurnalist?



Am scris în timpul facultăţii pentru o revistă studenţească, mai rar, ce-i drept. Dar n-am pierdut vremea. Practica mi s-a părut mereu extreme de importantă. Iar primul contract de muncă a fost semnat în 2010. Am fost reporter la The Money Channel! În secţia economic, evident. Nu exista altceva decât economic la vremea aceea. Dar cu adevărat, ne numeam reporteri generalişti. Scriam din toate, pentru toti. Treptat, televiziunea se transforma. Şi devenea cumva televiziune de ştiri. Ceea ce presupunea împărţirea pe secţii. Atunci am fost pentru prima data reporter în secţia Social.



Care a fost cea mai impresionantă poveste pe care ai văzut-o în timpul filmărilor?



Nu poți rămâne indiferent la poveștile oamenilor. Oricine ar fi ei! Oricum ar fi! Nu esti în papucii lor şi indiferent ce îţi povestesc... treci brusc!! Te gândeşti că poţi fi tu acolo, poţi suferi tu. Sau ii mulţumeşti Domnului că tu eşti sănătos. Cele mai impresionante poveşti le-am auzit în spital. Am filmat o operaţie, nu pentru Apel de Urgenţă, ci pentru ştiri. O operaţie de reconstrucţie vaginală. Fata a descoperit la 17 ani că nu are vagin. Şi deşi nişte medici fantastici, medici români şi care profesează în Bucureşti , au reuşit să îl refacă, tânăra nu va putea să fie mama propriului prunc niciodată! Mamă îmi doresc să fiu şi eu. Şi nu e zi să nu aud de problema infertilităţii… şi atunci trec în papucii acelor femei care primesc cumplita veste. Şi mă încearcă şi pe mine tot felul de sentimente. Acesta e un caz..îmi vin mai multe în minte. De exemplu, povestea unui fost călugăr care a ajuns în stradă… şi la spital după ce a fost bătut măr. L-am filmat pentru emisiunea Apel de Urgenţă şi povestea lui a fost în episoadele trecute. Nu avea cum să nu te impresioneze viaţa lui..boxer, apoi călugăr, apoi soţ...apoi singur pe lume. Fără casă fără puteri. Doar el şi rugăciunile către Dumnezeu! Era uluit de ce se întâmplă în camera de gardă. A ajuns 54 de ani fără să fi intrat o data în spital. Nu ştia ce sunt acele, branula, radiografia. Se uita la medici la fel ca un copil. Curios. Dar fără frică. Şi asta impresionează fantastic. Să vezi un om care suferă că nu simte frica.



Cum arată o zi din viața ta?



Cu prea puţine ore. De dimineaţă şi până la jurnalul Focus 18 sunt reporter pentru ştiri. Şi niciodată nu sunt în acelaşi loc, nu încep ziua la aceeaşi oră şi în niciun caz nu o termin la fel! Seara, cel puţin o data pe săptămână, filmez fie într-o ambulantă a SAB, fie la spitalul Universitar! Atunci..ziua se încheie de fiecare data… ziua următoare! După ora 12 noaptea, niciodată mai devreme. Dar am nişte colegi care filmează cazurile medicale uneori şi până la ora 4 am. Sunt şi zile când filmez şi scriu pentru o altă emisiune, care merită vizionată, căci se lucrează pentru ea extrem de mult şi exemplar, Sănătate cu Stil. Emisiunea este în fiecare duminică la 10.00. Dar materialele sunt filmate din timp. Aşa că, uneori am zile când ajung în redacţie la ora 9, filmez şi scriu ştirea pentru jurnal pana la 15.00, plec şi filmez pentru Sănătate cu Stil până la 18.00, iar de 19.30 sunt la Spitalul Universitar ca ziua să se încheie după miezul nopţii. E mult de muncă, timp puţin pentru mese regulate şi sănătoase, dar pentru un rezultat bun, care să ofere informaţii, să emoţioneze, să facă oamenii să se gândească de mai multe ori când vine vorba de sănătatea lor… merită fiecare minut!



Ai timp să te relaxezi? Ce îți place să faci în timpul liber?



Găsesc timp! Mai rar, dar fac în aşa fel încât să-mi iau gura de oxigen!  Nu ai cum să faci treabă bună, să rezişti stresului dacă nu relaxezi atât mintea, cât şi trupul. Am puţini prieteni, dar buni. Şi de la ei îmi iau energia. Ies la plimbări, drumeţii, piscină.. Şi nu numai. Mă relaxez şi scap de tensiuni când conduc. Îmi place cum mă simt la volan… si dacă se mai iveşte să şi plec spre Zărneşti, spre părinţi, atunci consider că am 3 ore de relaxare. Plus că acasă la munte e un nucleu de energie. De cum deschis poarta şi mă întâmpină câinele sau apare mama în fereastră sau tata..deja am lăsat “bagajele” grele de griji în stradă! Iar când nu ajung la ei, pictez! Imi place să pictez, dar niciodată nu fac tablouri care să necesite muncă pe mai multe zile. Trebuie să îl termin atunci, ori nu-l mai fac deloc! E un fix de-al meu!



Adauga comentariu:
Numele tau:
Comentariul tau