Christian Sabbagh, in lupta dreapta cu infractionalitatea

Mama il vedea medic. Tatal il dorea avocat. Christian Sabbagh visa sa devina politist. La vremea la care trebuia sa dea la facultate, cariera de politist a fost din start eliminata pentru ca avea dubla cetatenie, româna si libaneza, deci dosarul de cadre n-ar fi dat deloc bine. Mai mult, Pacepa tocmai fugise in SUA si fusese catalogat tradator de tara, iar cetatenii cu rude in strainatate erau priviti cu scepticism. Acesta a fost si cazul lui Sabbagh care, fortat de imprejurari, s-a inscris la Jurnalism. Si bine a facut. Azi, el este sufletul emisiunii “112-Politia in actiune”, de la PRIMA TV. 

 

 

Cariera jurnalistica a lui Christian Sabbagh a inceput in 1994, atunci cand s-a angajat la Jurnalul National. Primul articol publicat se numea “Cind aburii cafelei valoreaza cateva miliarde de lei” si trata subiectul unei evaziuni fiscale facute de cativa cetateni arabi. “Prejudiciul era imens. De la bun inceput m-am ocupat de presa de investigatie, de omoruri si de crime”, spune Sabbagh. Interesul pentru aceasta zona a jurnalismului i-a fost insuflat de textele lui Geo Bogza si ale lui Filip Brunea-Fox. “Filip Brunea-Fox a fost pentru mine un model in ceea ce priveste jurnalismul de investigatie, pentru ca mergea in cautarea subiectelor in cele mai sordide si infame locuri din Bucuresti”, povesteste Christian, care crede ca nu este nici o diferenta intre Bucurestiul interbelic si cel al zilelor noastre, din punctul de vedere al criminalitatii. “Tema mea de licenta a fost Brunea-Fox pentru ca efectiv il iubesc si pentru ca nu era un simplu jurnalist, ci un narator foarte priceput care surprindea, in cuvinte, viata de noapte a prostituatelor sau fotografia tranzactiile de droguri dintre gastile bucurestene de la acea vreme”, explica entuziasmat realizatorul.

 

 

Christian Sabbagh si-a imaginat de multe ori lupta impotriva infractorilor din pozitia politistului sau a avocatului. Totusi, nu crede ca roadele muncii sale ar fi mai bune in acele roluri. “Ca jurnalist, am multa libertate. Un politist trebuie sa suporte rigorile militare, trebuie sa se subordoneze unor sefi. Sotia mea spune mereu ca, daca as fi ajuns in Politie, fie eram dat afara, fie eram impuscat, fie mi se inscena ceva”. Propunerile de a lucra in Politie au existat in neumarate randuri, insa perspectiva nu-l intereseaza. Mai mult, ii asigura pe cei care se sperie ca le-ar putea lua locul, ca nu va ravni la posturile pe care le detin. “Invidia ii determina pe unii sa imi puna bete in roate. Nu inteleg foarte bine de ce, in conditiile in care eu colaborez oricum cu Politia pentru emisiunea pe care o fac”, explica Sabbagh. Vede meseria de jurnalist ca fiind una in beneficiul oamenilor. “Ma consider un releu de retransmitere a mesajelor de preventie si de corectie”, spune acesta.

 

 

Aproximativ 60% dintre ponturile folosite la realizarea unor materiale vin de la telespectatori. Nu toate sunt adevarate, dar procentul arata interesul oamenilor pentru munca lui Christian. “Traficul de droguri este cea mai mare problema de care ma ocup. Primesc o multime de scrisori disperate de la parinti ajunsi la capatul puterilor, deoarece copiii lor sunt consumatori de droguri si adesea ajung sa vanda tot din casa pentru a-si putea cumpara o doza”, povesteste prezentatorul. “Ma sensibilizeaza astfel de subiecte pentru ca si eu sunt parinte si nu mi-as dori vreodata sa trec prin asa ceva”. Cat de departe ajunge cu o astfel de ancheta atunci cand o incepe? “Nu-ti imagina ca ajung la retele transnationale cu conexiuni in Columbia. Nu o sa vezi niciodata vreun traficant gen Al Capone vanzind in strada. Orice traficant are o echipa de dealeri si daca reusesti sa scapi de oamenii de pe palierele doi si trei, e mare lucru”, explica Christian. Sunt o multime de povesti care l-au impresionat, insa de doua dintre ele isi aduce aminte in mod deosebit. “O mama m-a sunat ca sa isi denunte propriul copil. Mi-a zis luati-l, duceti-l la puscarie, ca m-a nenorocit. O poveste ca asta iti schimba coordonatele de viata. Nu doar ca era traficant si consumator, dar copilul isi pusese casa la dispozitia altora ca el”, isi aminteste realizatorul. Cea de-a doua poveste pare o gluma proasta. “Un coleg al meu care lucra la Antidrog a aflat ca copilul sau a murit dintr-o supradoza. In meseria asta esti mereu atat de concentrat pe ceea ce ai de facut, ca de multe ori iti neglijezi familia, nu ai timp sa vorbesti cu copilul, si uite ca il gasesti mort din cauza maladiei impotriva careia tu insuti lupti. E tragic!”, incheie Sabbagh.

 

 

“Alo, da, sunt la PRIMA TV, dau un interviu. Da, sigur, te sun eu in 30 de minute”, spune Christian si inchide telefonul. Apoi explica “Erau colegii de la politia din Amsterdam, Haga si Utrecht. Sunt la Bucuresti acum pentru ca lucram la niste cazuri impreuna”. De unde pana unde? “Acum doi ani a avut loc un jaf armat intr-o locuinta din Einhoven. Existau doi suspecti români, asa ca politia locala ne-a trimis un CD cu imagini pe care sa le difuzam in emisiune. Dupa doua saptamani, autorii au fost prinsi la Brasov. Asa ca la propunerea ambasadorului olandez la Bucuresti, reprezentanti ai politiei olandeze au venit in România sa ne explice cum lucreaza ei. Acum lucram impreuna la cateva cazuri”, spune Sabbagh.

 

 

Cand vine vorba despre rolul sau de justitiar, Christian Sabbagh se amuza. “Repet, eu sunt un releu de retransmisie a informatiei si atat. Tu-mi comunici mie ceva, eu imbrac cuvintele tale si le prezint oamenilor. Nu fac dreptate, pentru ca nu ma maschez precum Zorro si nu port nici pelerina. Doar scriu despre ceea ce vad, despre ceea ce vede camera”, spune acesta. Si pentru ca rolul baiatului bun nu are cum sa ramana nepedepsit, Sabbagh a avut parte si de intamplari mai putin placute, la nivel personal. “Primesc amenintari tot timpul. Am fost injunghiat, am inteles ca la un moment dat mi se pregatea chiar si un asasinat. Pentru familie imi este cateodata teama, pentru copii, dar tot existenta lor ma face sa fiu si mai inversunat in lupta pe care o duc, pentru ca ma determina sa vreau sa-i apar in orice secunda. Oamenii astia sunt foarte parsivi, nu lovesc direct in tine, dar te pot aduce pana in momentul in care sa vrei sa-ti smulgi parul din cap si sa te arunci de la balcon”, incheie Sabbagh.

 

Sursa: VIP