Cristina Topescu are “Solutia de criza”
Poate avea criza o parte pozitiva?
Cristina Topescu: Acesta e unul dintre lucrurile pe care incercam sa le aflam de la invitatii nostri ! Cum putem infrunta si gestiona partea negativa, care defineste de altfel o criza, dar si unde si cum putem vedea partea ei pozitiva. Eu nu sunt analist economic, asa ca nu ma aventurez sa emit pareri pe tema crizei, pot doar sa sper ca in orice rau e si un bine. De asemenea, sper ca aceasta criza va face si o selectie de care era nevoie. Nu una naturala, pentru ca ar suna cinic si nu despre asta e vorba, ci una care va aseza lucrurile, va provoca niste mutatii benefice si va modifica, in bine in cele din urma, niste fenomene create artificial si nesanatos. Mai trist e ca in acest proces vor exista si victime colaterale. Acestor oameni se adreseaza, de fapt, campania noastra. Speram intr-un scenariu pozitiv, in care cei care ne conduc si ne slujesc, in acelasi timp, vor deveni, macar acum, niste persoane responsabile iar victimele crizei vor fi in numar mai mic. Pe de alta parte, individul neinformat e o victima sigura. Dependenta lui de actul de guvernare nu mai e totala daca primeste informatia necesara. Mizam pe acest scenariu pozitiv, nu avem de ales, e singura optiune, singurul lux pe care ni-l putem permite. Ca ziarist, ai aceasta misiune. Si nici ca individ nu e cazul sa intri in depresie, resemnandu-te sa-ti contempli finalul.
Ce fel de provocare iti aduce aceasta campanie?
C.T: Noi, Prima TV, nu suntem o televiziune de stiri, suntem o televiziune generalista, si inca una de entertainment. Intr-o perioada ca asta, insa, am simtit nevoia sa ne implicam jurnalistic, sa facem ceva pentru ca cei care ne privesc, sa traverseze mai usor criza, sa inteleaga mai bine ce se intampla, sa gaseasca alternative, sa gaseasca solutii (campania noastra se numeste de altfel “Solutia de criza”) si, mai ales, sa nu dispere. Luciditatea si actiunea ne pot salva in mare masura. Oamenii, de cele mai multe ori, nu pot face toate astea singuri, iar celor care pot, nu le dauneaza, oricum, mesajele mobilizatoare, pe care incercam noi sa le dam.
Crezi ca pot fi gasite/propuse solutii palpabile pentru persoanele afectate de criza?
C.T: Asta incercam sa facem noi! Ne informam, evaluam si propunem solutii, pe principiul ca pentru orice pe lumea asta exista o solutie. Nu avem naivitatea sa visam la solutii care rezolva peste noapte impasul, dar putem sa cautam solutii care sa micsoreze amploarea dezastrului. Acest gen de solutii exista si trebuie sa le cautam cu obstinatie in orice situatie, in orice “criza” cu care ne putem confrunta oricand, in viata.
Pe ce criterii sunt selectati invitatii tai?
C.T: Invitam “mai marii zilei”, pe cei care ne conduc, pentru ca ei sunt datori sa ne explice ce se intampla si ce au de gand sa faca pentru a atenua efectele unei crize globale, dar si pentru a repara greselile pe care ei sau predecesorii lor le-au facut. Nu ii tragem la raspundere, nu e momentul acum, ci ii intrebam ce solutii de criza au gasit. Nu vom invita doar guvernanti si politicieni de la putere, vor veni sa ne spuna cum vad ei iesirea din criza si politicieni din opozitie, sau pur si simplu oameni care au un cuvant de spus, care au idei si dorinta de a se implica intr-o campanie menita sa construiasca si nu sa demoleze, sau sa gaseasca vinovati.
In afara de industria auto, ce alte domenii vor fi reprezentate in cadrul “Solutiei de criza”?
C.T: Turism, transporturi, sanatate, invatamant, imobiliare, agricultura si bineinteles, business. Exista iesiri de salvare in orice domeniu, iar in cele in care nu sunt, se poate lua in calcul si reorientarea catre domeniile mai ofertante din punctul asta de vedere, de ce nu?
Cum ti se pare ca au tratat televiziunile subiectul crizei de cand a aparut?
C.T: Criza e subiectul predilect in aceasta perioada, mai ales in programele de stiri si in emisiunile de gen, si e firesc sa fie asa. Presa e datoare sa dezbata, sa analizeze, sa despice firul in patru, sa traga concluzii, sa dea idei. Poate ca presa ar trebui sa fie mai atenta la mesajele pe care le transmite explicit, dar, mai ales, la cele subliminale, de multe ori mai periculoase decat primele. Poate, de exemplu, ar trebui sa pronuntam, sa folosim mai rar termenul de “criza”. Sa vorbim despre efectele ei si despre cum le putem diminua, sa vorbim despre criza fara s-o invocam ca atare, si sa nu ignoram efectul psihologic pe care il are asupra tuturor.
Sursa: Adevarul



ShareThis
Print