Cristina Topescu: “Este important sa aducem copiii acasa”

Nu pornesti o campanie daca nu crezi in ea, daca nu speri si nu faci tot posibilul ca ea sa aiba si rezultate palpabile. Toate aceste campanii, insa, cred ca, in subsidiar, trebuie sa umble la mentalitati, la eliminarea unor reflexe mai vechi si la crearea altora noi. E important sa readucem copiii acasa, asta este scopul evident, dar, dincolo de el, vrem sa facem oamenii sa fie mai atenti la ce se intampla in jurul lor, la suferintele altora, sa nu ramana indiferenti si, mai mult decat atat, nu doar sa arate compasiune, ci sa se si implice, sa faca ceva, atat cat pot. Asta se numeste spirit civic, cu care noi, romanii, nu ne putem inca lauda prea mult.

 

Am gasit deja o fetita, sper sa mai gasim si alti copii. Oamenii au reactionat, au sunat si ne-au dat informatii importante, suna in continuare si sunt convinsa ca vor mai suna si dupa incetarea campaniei, vom tine legatura cu ei pe site-ul nostru si nu numai. Cu ajutorul oamenilor cu suflet si spirit civic si, apoi, al politiei, am gasit-o pe aceasta fetita. Ne bazam pe ei in continuare.

 

Fiecare poveste prezentata in aceasta campanie este sfasietoare in felul ei, nu exista drame mici sau mari, toate sunt suferinta, suferinta care nu poata fi pusa in cuvinte si atat. Cand iti moare copilul nu poate fi ceva mai ingrozitor. Cat de ingrozitor poate fi, insa, sa nu stii nimic despre copilul tau, uneori de multi ani, sa nu stii unde este, cum ii este, daca nu cumva se chinuie si tu, parintele lui, nu-l poti salva, nu-l poti apara, cat de ingrozitor e sa te gandesti ca poate copilul tau nu mai e pe lumea asta, iar tu nu-i poti nici macar aprinde o lumanare. Asa spunea o mama, printre lacrimi. Este cutremurator.

 

M-am gandit la bucuria mamei care si-a regasit copilul, doamna Katalin, o romanca de etnie maghiara. Am fost foarte fericita pentru ea, am fost toti fericiti ca am putut aducea atata bucurie. Este un sentiment extraordinar! Sunt momente in care te bucuri ca esti ziarist.

Speram si credeam in asta. In momentul in care aceste cazuri sunt date la televizor, le vad multi oameni si oricare dintre ei poate fi cel care da informatia, cu care apoi politia sa poata gasi copilul. Forta presei nu trebuie subestimata, trebuie sa fim constienti de ea si, stiind asta, trebuie s-o punem in slujba unor cauze bune.

 

Cred ca oamenii nu numai ca au constientizat mai mult suferinta unor semeni ai lor, dar si ca poate vor fi mai atenti cu proprii lor copii, ca sa nu ajunga si ei vreodata sa traiasca o asemenea drama. Asta, mai ales intr-o lume in care parintii isi abandoneaza copiii, chiar daca le ofera casa, masa si confort. Atentia si iubirea sunt cele mai importante. Sa nu uitam ca sunt si copii disparuti nu pentru ca au fost rapiti, ci pentru ca au plecat ei de acasa. De ce? Pentru ca nu se simteau iubiti. Cred ca oamenii trebuie sa invete sa-si arate iubirea, sa-l faca pe cel iubit sa se simta iubit. Cu atat mai mult cand este vorba de parinti si copii.

 

In functie de disponibilitatea parintilor de a comunica, de a coopera cu noi, de exemplu. Parintii sunt personaje cheie fara de care nici noi, nici politia, nu puteam face nimic. Sunt si familii care nu-si mai doresc copiii inapoi acasa, carora nu le pasa, care i-au chinuit si cand ii aveau. In asemenea familii, la ce bun sa se mai intoarca un copil ? E mai bine pentru el ca aici sa intervina autoritatile si ONG-urile. Statul are si el niste indatoriri si trebuie sa se achite de ele. Stim bine cu totii cum stam la capitolul asta. ONG-urile fac multe lucruri bune, dar nu pot prelua rolul statului in toate cele.

 

Avem deja una in vedere, dar o sa vedeti despre ce e vorba in curand.

Prin educarea parintilor, prin constientizarea lor (aici e si menirea noastra, a presei), printr-o mai mare vigilenta si eficienta a politiei, dar, repet, si printr-o mai mare aplecare a autoritatilor asupra acestui fenomen, care nici nu avem idee cat de raspandit este in Romania..!

 

 

Sursa: Adevarul