Gaita, farsorul de serviciu

V.G: Mult mai amestecata decat in anul 2000, atunci cand am plecat. In afara de “Cronica Carcotasilor”, “Divertis” si “Mondenii”, nu prea am la ce sa ma uit. Asta in ceea ce priveste televiziunea. In presa scrisa vorbim doar de Catavencu, publicatie care isi mentine nivelul de umor la cote inca ridicate. Si cam atat. Pe piata de umor au ramas cam aceeasi jucatori (cu exceptia celor de la “Mondenii”, care reprezinta o pata de culoare si o promisiune certa). Din pacate au trebuit sa se adapteze si sa mearga spre hohotul facil, spre poanta directa, fara aluzii cu bataie lunga, pentru a se pastra in cartile audientelor. 

 

V.G: Nici nu s-a accentuat, nici nu s-a diminuat. Si-a schimbat obiectul de activitate. Pur si simplu acum se rade de cu totul altceva decat in urma cu 10 ani. Au aparut personaje grotesti care nu pierd nicio ocazie pentru a se da in spectacol pe platourile de televiziune, personaje monstruase create si intretinute de mass-media. Vazandu-le zilnic la televizor pe toate posturile, si-n toate publicatiile scrise, oamenii ajung sa creada ca e normal, ca asa trebuie sa fie. Incet, incet, lumea nu mai gusta poantele fine, slefuite, care sa-i puna un pic si mintea la contributie si in urma carora rasul sa urmeze firesc, ca un triumf, ca o descatusare. Televiziunea a contribuit din plin la modelarea acestui nou simt al umorului. Atata timp cat filmezi doua episoade de asa-zis sitcom intr-o zi, in timp ce afara se filmeaza un episod intr-o saptamana, iar in rest te bazezi pe improvizatiile fara sare si piper ale unor figuranti in reality-show-uri, numai de umor de calitate nu poate fi vorba. Majoritatea telespectatorilor s-au obisnuit cu ceea ce le ofera posturile generaliste, iar putinii nemultumitii si-au gasit refugiul in posturile de nisa.

 

V.G: Romanii nu-s nici mai breji, nici mai putin breji decat ceilalti semeni ai lor. Si ei au impresia ca le stiu pe toate, si ei se lasa manipulati de clasa politica, si ei au gradul lor de ignoranta, si ei au impresia ca sunt actori. Spre deosebire de Miticii lor, Miticii nostri au insa ceva deosebit, un lucru pe care l-a observat primul, Caragiale: “dar ceea ce-i distinge, ceea ce-i face să aibă un caracter marcat este spritul lor original si inventiv.“

 

V.G: Felul in care Diana, fetita mea de doi ani si doua luni pronunta cuvantul Caracatita, sitcomul Little Britain si agilitatea cu care s-a ferit George W. Bush in momentul in care s-a aruncat in el cu pantofi.

 

V.G: La cata experienta am capatat de-a lungul timpului in alegerea subiectilor, as zice ca mi-este destul de usor. E aproape punct ochit, punct lovit.

 

V.G: Bineinteles ca urmaresc tot ce misca in materie de divertisment. De la noi, in afara celor mentionate mai sus, ma mai uit la “Varza TV” si la “In Gura Presei” cu Mircea Badea, iar de afara, la tot ce inseamna sitcom de calitate (Seinfeld, The Office, Curb your enthusiasm, Borat)

 

V.G: Obisnuiam sa fac diverse farse nevinovate colegilor de facultate (subtilizam de pilda geanta vreunuia in timpul unui curs foarte serios, sa zicem cursul de mineralogie, la care profesor mi-a fost ex-presedintele tarii, dl. Emil Constantinescu, ii atasam un bilet pe care era scrisa rugamintea ca geanta respectiva sa fie data din mana in mana pana la dl profesor. Imagineaza-ti stupoarea proprietarului gentii vazandu-si obiectul circuland din mana in mana si poposind pe catedra, fara ca el sa poata interveni, si mai ales explicatia pe care trebuia s-o ofere pe urma)

 

V.G: Nu cred ca sunt o persoana greu de pacalit. Un scenariu credibil si un prieten care sa fie dispus sa ma vanda, iata ce usor as putea fi pacalit.

Sursa: EVZ