Horia Virlan : “Gatesc cu placere orice fel de mancare”

Horia Virlan: Intr-adevar, am spus asta, iar acum pot confirma cele prezise! Ma distrez teribil privind “chinurile” prin care trec unii invitati, dar sunt si placut surprins sa vad dedicarea si talentul cu care altii reusesc sa fie niste gazde perfecte.

 

H.V: Da, au fost si surprize neplacute! M-a intristat atitudinea neprimitoare sau “superioara” a unor gazde, dar in aceeasi masura si atitudinea lipsita de bun simt a unor invitati. Nu voi face nominalizari, ci voi lasa la latitudinea cititorilor sa decida cine sunt aceia. Celor ce se simt vizati de comentarile mele, le doresc o mai buna intelegere a semenilor si mai multa “caldura“ sufleteasca.

 

H.V: Am fost placut surprins de dotarea bucatriei domnului Adrian Daminescu, dar si de pasiunea cu care gateste. Mi-au placut simplitatea Laurettei si accentul ei teribil de braileanca. Nu vreau sa-i omit pe ceilalti care m-au impresionat, dar sunt prea multi de enumerat. In orice caz, vreau sa spun ca, pentru a fi o buna gazda, nu trebuie neaparat sa gatesti bine si “sa pui masa” ca la Ritz, ci e de ajuns sa creezi o atmosfera de buna dispozitie si prietenie.

 

H.V: Bucatar desavarsit nu-i nimeni! Sunt poate, un bucatar bun, iar umorul pe care crezi ca il am este mostenire de la tatal mamei mele, care era vestit in satul lui pentru ironia si hazul sau. Deci eu sunt NEVINOVAT.

 

H.V: Sunt bucuros ca am avut norocul sa cunosc o multime de vedete, pe care le admir pentru nonsalanta si umorul cu care trateaza problemele societatii noastre, trupa “Carcotasilor”, “Trasnitii” si toti ceilalti.

 

H.V: Comandati mancare de la noi, profesionistii, ori daca nu va lasa “criza economica”, preparati niste oua moi.

 

H.V: Trebuia sa devin inginer constructor, dar am lasat facultatea din primul an. Placandu-mi sa gatesc inca din copilarie (de vina este bunica din partea mamei), am inceput incet, incet, sa ma apropii de bucatarie. Totul a culminat cu venirea Revolutiei, ocazie cu care am plecat sa lucrez in Ungaria, apoi au urmat SUA si Marea Britanie. Acum sunt Maestru in Arta Culinara si ma simt bine in pielea mea.

 

H.V: Nu! Imi place tot ce este legat de bucatarie si arta culinara.

 

H.V: Intrebare delicata! Da, recomand aceasta meserie, pentru ca la fel ca orice alta arta, bucataria si preparatele sale culinare te pot face sa vezi expresiile fetelor celor ce gusta din preparatele tale. Se lumineaza ca si cum ar asculta o melodie placuta sau ar privi un tablou frumos. In plus, vreau sa amintesc o zicala a unui bucatar batran: “In bucatarie nici nu mori de foame si nici nu te ploua ori te bate vantul”.

 

H.V: Da! Multumirea celor ce mananca.

 

H.V: Henry-Paul Pellaprat, a carui carte, “Modern French Culinary Art”, reprezinta pentru mine Biblia bucatariei.

 

H.V: Daca te referi la ce-mi place sa gatesc, voi raspunde ca de obicei: gatesc cu placere orice fel de mancare, dar daca esti curios sa stii ce mananc cu placere, atunci voi spune ca imi plac sarmalele si mamaliga cu branza si smantana.

 

H.V: Cel mai mult mi-a placut ce se serveste la “Baltazar”, “Mica Elvetie” sau “Valenci-Casa Spaniola”.  

 

H.V: Cu siguranta veti gasi branzeturi de toate felurile, legume, fructe si tot feluri de sosuri pe care le prepar cand am chef (cate 4-5 odata ), ciorba sau supa. In orice caz, nu mancam nimic iesit din comun, doar mai putina carne si mezeluri.

 

H.V: Fast-food-urile nu sunt “un rau”, ci rele sunt doar anumite ingrediente folosite de acestea, cum ar fi uleiul de palmier sau maioneza. Pe de alta parte, bucataria noastra romaneasca nu se va pierde, chiar daca romanii, ca si marea majoritate a europenilor sau a cetatenilor tarilor dezvolate, nu mai pot aloca timp gatitului ca si indeletnicire obligatorie.     

      

Sursa: Timpul liber