marime font: A A | ShareThis | trimite pe yahoo messanger | printeaza Print
« lista interviuri

Raluca Iuga: “Nu-ti permiti sa gresesti, atunci cand modelezi suflete’’

Cu figura ei autoritara si ochelarii exigenti, “Supernanny” de la Prima TV, le da o mănă de ajutor părinţilor, in educarea copiilor neastamparati. Raluca Iuga este specialistă în consilierea psiho-pedagogică a copiilor şi părinţilor si  are o emisiune în care poate arăta ca acest lucru i se potriveşte.
Pe Raluca Iuga o puteti vedea in fiecare joi seara, de la ora 20:30, numai la Prima TV.
 
1.Uneori vorbesti pe intelesul profesorilor universitari. Esti inteleasa de mame ?
Raluca Iuga: Intr-adevar, in primele emisiuni aveam tendinta de a folosi un limbaj destul de specializat. Acest lucru nu impiedica insa intelegerea problemelor de catre parinti, pentru ca de fiecare data explicam, ofeream exemple si nu lasam niciun aspect al observatiilor mele neclarificat. Nu subestimati insa niciodata puterea de intelegere a unei mame atunci cand i se vorbeste despre copilul sau!
Cu timpul insa am reusit sa ma exprim pe intelesul tuturor, fara a mai fi nevoie de lamuriri suplimentare.  
 
2. Solutiile pentru probleme sunt date de tine sau de specialistii emisiunii?
R. I: Eu sunt cea care analizeaza problemele si cauta solutiile. Acest lucru inseamna studiu permanent al materialelor de specialitate, accesibilizare a lor, personalizare si-apoi actiune. Exista bineinteles si un psiholog cu care ma consult ori de cate ori este cazul. De regula, reactiile copiilor si ale parintilor sunt cele pe care le anticipez.  Exista insa si tot felul de situatii neprevazute (conflicte, crize, noi probleme) carora trebuie sa le fac fata pe moment, in timpul celor trei zile de interventie.   
 
3. Cat de mare importanta are facultatea absolvita?
R. I: Ce ati simti daca ati intra in sala de operatii si doctorul v-ar spune : « Stiti, eu n-am terminat Facultatea de Medicina, dar am mai operat. Am deci experienta ! Imi iubesc meseria si o fac bine ! » Si facultatea absolvita, si experienta in lucrul cu copiii si cu parintii sunt importante in egala masura. Atunci cand misiunea ta este sa modelezi minti si suflete, nu-ti permiti sa gresesti ! O singura greseala poate debusola intreaga familie ! Si-atunci…. oamenii nu mai au incredere in ceea ce spui si in ceea ce le propui sa faca.  
 
4. Cat de dificila ai fost tu ca si copil? Ce "metode" ti se aplicau ca sa fii cuminte? Dar in cartierul unde ai copilarit cum erau educati copiii?
R. I: Eram incapatanata la masa, pentru ca nu suportam ciorba. Mi se parea imposibil sa o mananc. Din acest motiv masa incepea si se termina cu lacrimi…. de ambele parti. Pana pe la 12 ani am fost in permanent conflict cu fratele meu, mai mic cu un an. Recunosc : eu declansam cearta, iar Bogdan tinea asa de mult la mine incat niciodata n-ar fi recunoscut in fata mamei ca eu eram vinovata. A fost doar o etapa a relatiei mele cu el. Mi-a devenit mai tarziu cel mai bun prieten. In rest, am fost un copil cuminte. M-am straduit intotdeauna sa nu-mi supar parintii si bunicii. Asa am simtit ca trebuie sa ma comport, desi uneori imi era greu sa fiu, indiferent de imprejurare, copilul-model. Majoritatea prietenilor mei asa au fost. Se intampla insa… cu destul de multi ani in urma! 
 
5. Ce parere ai de educatia copilului din ziua de azi? Cine greseste? Cine cistiga?
R. I: Cred ca cel mai dificil lucru pentru parinti este sa gaseasca si sa impuna echilibrul in relatia cu copilul. Asta inseamna comunicare, respect reciproc, empatie, simt al responsabilitatii, toleranta zero in fata agresivitatii verbale sau fizice. Exista parinti care se tem sa stabileasca limite de comportament pentru copii. Unii cred ca astfel pierd iubirea copilului, altii considera ca el nu-si mai poate exprima personalitatea si nu se va putea manifesta independent, ingradit fiind de reguli. Marea temere a parintilor este sa nu creasca un copil care sa nu se poata descurca in viata. « In viata, ca sa ai succes, trebuie sa ai tupeu ! », spun multi dintre ei. Dar nu-si dau seama ca acest « tupeu » se rasfrange mai intai asupra asupra lor, sub forma lipsei de respect si uneori a violentei. Si iata cum o intentie buna se transforma intr-un comportament nedorit. Un lucru e cert : pentru a se simti in siguranta, copiii au nevoie de reguli simple, realiste si coerente, de consecinte ale faptelor lor (pozitive sau negative), de libertatea de a-si exprima nonviolent sentimentele.  
In lipsa acestora, nimeni nu este castigator. Parintii pierd controlul si respectul copiilor, iar copiii nu mai vad in ei adulti puternici, capabili sa-i ajute.  
 
Adauga comentariu:
Numele tau:
Comentariul tau