“Era timpul sa ne adresam unui public mai larg”, declara solistul trupei A-HA, Morten Harket, in legatura cu noul album al trupei, „Foot Of The Mountian”.

Lansat pe 15 iunie la Universal Music, materialul marcheaza intoarcerea catre sound-ul pop clasic care i-a facut pe cei de la A-HA una dintre cele mai mari trupe din lume, cu vanzari de peste 36 de milioane de discuri. Asa cum explica clapistul  Magne Furuholmen. „este un album ce incorporeaza elementele cheie care definesc trupa: voce puternica, sintetizatoare, versuri profunde si melancolie melodica”.Sau, asa cum nota chitaristul si totodata compozitorul trupei, Paul Waaktaar-Savoy, „Cred ca am realizat o colectie de cantece foarte bune”.

 

Scris si inregistrat in mai multe orase – din Oslo, acolo unde trupa a luat fiinta in 1982, la New York, unde locuieste Paul acum – „Foot Of The Mountian” este, in cuvintele lui Morten, „cu precadere un album ce are la baza sunetul sintetizatoarelor”. Cele zece piese noi amintesc de hit-urile mai vechi ale trupei: „Take On Me”, „The Sun Always Shines On TV” si „I’ve Been Losing You”. Asa cum explica Magne, „este un album convingator si plin de energie – are vitalitate. Morten are o voce incredibila – una dintre putinele voci din muzica pop pe care o poti recunoaste imediat. Iar aceasta voce are si mai mult efect intr-un cadru marcat de sintetizatoare. Pentru mine acest album a reprezentat modalitatea prin care Morten s-a exprimat cel mai bine”.

 

 „Fiecare cantec are propria identitate”, adauga solistul, „si incerci sa o exprimi in cel mai bun mod cu putinta. Provocare sta in a-ti da seama ce directie sa urmezi. O piesa ca „The Sun Always Shines On TV” este un exemplu foarte bun. In esenta este o balada dar i-am adaugat un ritm un pic mai alert – si s-a transformat intr-un hit. Cu acest album am incercat mai multe variante ale pieselor, insa in final ne-am intors la sintetizatoare. Asa am inceput si in anii 80 inainte de a deveni mai interesati de instrumentele acustice. Materialul asta este e fapt o intoarcere la muzica bazata pe sintetizatore”.

 

 „A fost mai usor de spus decat de facut un album ce pune accesntul mai mult pe tehnologie”, adimite Paul. „A trecut ceva vreme de cand facusem un astfel de album iar lucrurile s-au mai schimbat de atunci”. In trecut A-HA a abordat un stil experimental, adesea excentric de inregistrare a unui material. Paul aminteste de „The Sun Always Shines On TV” – un single ajuns number one in Marea Britanie in 1986 – ca fiind un foarte bun exemplu a principiului trupei conform caruia orice e „altfel” functioneaza. „Pe atunci ne ocupam singuri de programare, pur si simplu doar incercand diverse note la sintetizatoare”. Adauga cu modestie: „Cu noul album ne-a luat ceva vreme sa intelegem cum functioneaza noile metode de inregistrare”.

 

Ceea ce cu siguranta ca nu s-a schimbat este emotia ce sta la baza pieselor A-HA. „Acesta este un album pasional pana la capat”, declara Magne. „Este ritmat, insa nu chiar alert. Alert ar insemna mai vesel – si nu cred ca este aici cazul ”. Asa cum explica Paul „e o chestie vesela si trista in acelasi timp. Poti schimba felul in care o piesa este perceputa de ascultator, asa cum am facut-o de mai multe ori in trecut, doar prin schimbarea aranjamentelui intr-un mod surprinzator. Insa compusul pieselor este in sine extrem de introspectiv si ma reprezinta. Compunerea pieselor este pentru mine deopotriva cel mai greu lucru, dar si cel mai placut. Se poate intampla sa cauti luni intregi acel vers care iti lipseste, sau poate titlul care ar defini cel mai bine piesa. Insa atunci cand toate se leaga, nimic nu se poate compara cu sentimentul pe care il traiesti.”

 

Paul a scris marea majoritate a noilor piese: cinci dintre ele alaturi de Magne, patru de unul singur. A si experimentat cu noi tehnici. Piesa „Riding The Crest” – descrisa de Paul ca un „electro blues” – a fost inspirata de tehnica utilizata de trupa Arcade Fire pe albumul acesteia din 2007, „Neon Bible”. „Real Meaning” a fost un accident fericit: o idee care a aparut in mod spontan cand Paul a sunat din Rusia acasa si a fost intampinat de robotul telefonic. „Pe post de gluma am inceput sa cant si asa a luat nastere piesa asta”, isi aminteste razand acesta. „Am crezut tot ce am spus, insa”. Pentru „Start The Simulator” Paul a adaptat un stil de a scrie tipic romanelor, avand la baza jargonul tehnic din vremea Razboiului Rece. „Ideea de baza”, declara acesta „a fost sa scriu un cantec doar din termeni si expresii tehnice, ramanand in acelasi timp emotional si personal. Exista atata poezie in vechile manuale pentru Apollo. A fost destul de greu sa inregistram acest cantec intrucat isi schimba pe parcurs atat caracteristicile, cat si cheile in care este cantat. Ce suna atat de simplu la pian a devenit rapid extrem de complicat cand s-a facut toata orchestratia pentru piesa. Cred ca pana la urma am reusit sa o scoatem la capat . ”

 

Exista deasemenea trei piese care reflecta legatura emotionala a lui Paul cu tara sa natala si cea adoptiva. „Shadowside”, declara acesta „se simte a fi norvegiana – prin melodie, acorduri si stare. „The Bandstand” ii aminteste de prima sa calatorie la New York la inceputul anilor 80, inainte ca A-HA sa devina o trupa faimoasa. „Cantecele sunt ca un album foto – te pot trimite foarte usor inapoi in timp. Si acesta imi aminteste de momentul in care am ajuns la Port Authority cu 35 $ in buzunar, cu un par blond decolorat, purtand o camasa in dungi si costum maro, aratand ca un extraterestru, pe scurt”. Iar piesa care da titlul albumului, „Foot Of The Mountain” – creata din doua piese diferite, una scrisa de Paul si cealalata de Magne – analizeaza unul dintre conflictele fundamentale ale vietii moderne, prapastia dintre natura si civilizatia marilor orase: pentru Paul, agitatia din New York fata de frumusetea si izolarea Norvegiei. „Este dilema dintre a iubi viata intr-un oras mare, insa in acelasi timp intrebandu-te in sinea ta daca am fi mai fericiti daca am fi inconjurati de campuri si munti”.

 

 „New York a fost casa mea de mai bine de 15 ani si inca il descopar ca pe un oras minunat”, declara Paul. „Am petrecut cinci saptamani in Hoboken inregisstrand prima parte a albumului. Aduceam o multime de instrumente, ajungand in fiecare dimineata cu jucarii noi, cum ar fi sintetizatoare vechi, toate felurile posibile de chitari...” In ochii lui Magne „timpul petrecut la New York a fost cu siguranta foarte important pentru acest album”. Morten adauga „A fost foarte placut sa te refugiezi departe de toate celelalte si sa te concentrezi la acest album. Energia orasului se poate sa fi avut un anume efect asupra muzicii. Dar nu am terminat inregistrarile in New York – a trebuit sa ne intoarcem in Norvegia fie doar si pentru a lasa lucrurile sa se aseze un pic si apoi sa o luam de la capat. Si am facut-o – am reusit”.

 

 ‘Foot Of The Mountain’ este o alta piatra de temelie in cariera de 25 de ani a celor de la A-HA. „Am avut un raspuns bun la albumele noastre recente”, declara Morten. Mai exact, albumul predominant rock din 2006, „Analogue” – primul la Universal Music – a fost foarte bine primit in Marea Britanie, primind Inspiration Award din partea revistei Q. „A fost un sentiment extrem de placut”, spune Paul. „Sa fii atat de bine primit in tara de unde totul a inceput pentru noi, si sa auzi numai cuivnte de lauda din partea criticilor si colegilor de breasla, ne-a facut cu adevarat o mare placere si ne-a crescut increderea in noi”. Pe langa asta, cei de la Coldplay au declarat adesea ca A-HA au fost un model pentru ei si i-au inspirat la inceputul carierei. Basistul de la Coldplay lucreaza momentan la un proiect alaturi de Magne. „Coldplay au jucat un rol important in revigorarea trupei , declara Magne. „Chris Martin face parte dintr-o generatie de muzicieni care a crescut ascultand piesele A-HA, nu pentru imaginea trupei, ci pentru muzica sa”. „Valoarea respectului este aceeasi, indiferent de la cine vine”, spune Morten, „pentru ca inseamna ca tu comunici cu cineva din multime. In acest caz a fost un adolescent pe nume Chris Martin. El cauta muzica iar A-HA a devenit parte din istoria sa”.

Acelasi lucru se aplica si in cazul a milioane de oameni din intreaga lume, desi, asa cum declara Morten, „am fost staruri pop putin sovaitoare inca din prima zi. In anii 80 ne simteam de parca un tren trecuse peste noi. Nu eram pregatiti sa devenim idoli. Stiam ca trebuie sa ne asumam acest lcuru , ca vine odata cu celebritatea, insa nu a reprezentat niciodata motivul pentru care ne-am apucat de muzica. Atentia presei devenise insuportabila, asa ca din acest motiv ne-am retras cativa ani, ne saturasem. Noi nu vroiam decat sa facem muzica”. .

 

Muzica a fost cea care i-a unit pe acesti trei oameni foarte diferiti, si tot ea ii tine impreuna. Chiar si dupa toti acesti ani, Magne descrie relatia dintre ei ca fiind una „complicata”. „E o situatie adesea ciudata”, admite acesta. „Si adesea te provoaca. Insa mie imi plac provocarile. Eu inca am sperante mari pentru A-HA”. „Exista un potential imens atunci cand vine vorba de noi trei”, adauga Morten. „Insa sa scoatem ce e mai bun din noi nu e usor si nici nu a fost vreodata”. Dar cu albumul „Foor Of The Mountain” potentialul maxim a fost atins. „Albumul asta este foarte bun”, declara Morten. „Suntem din nou impreuna, ne ajutam reciproc si acest lucru este foarte sanatos pentru noi. Materialul asta este la fel de important ca toate celelalte lucruri pe care le-am infaptuit impreuna”.