Este numai vina lui Pete Doherty. Nu, de fapt este vorba de Red Hot Chili Peppers. Sau, am putea sa ii banuim pe Fran Healy? Nuuu, hai sa dam vina pe Ewan McGregor si Jake Gyllenhaal. Sunt actori de cinema si sunt obisnuiti sa poarte responsabilitati serioase.

 

Daca nu ar fi fost acesti artisti, Amy MacDonald nu ar fi devenit senzatia muzicala care este azi si in acelasi timp interpreta propriilor compozitii.

 

Amy avea 12 ani cand lumea ei a fost complet ravasita. Era plecata cu familia ei pe coasta de vest a Scotiei la bunici. Bunica ei i-a dat bani sa isi cumpere ceva, iar Amy in loc sa isi ia inghetata ca orice copil la varsta respectiva, a preferat sa isi cumpere un cd: The Man Who al lui Travis. Acesta a fost primul album al lui Amy. A fost de-a dreptul impresionata: cantece simple (Driftwood, Why Does It Always Rain On Me?, Writing To Reach You) sunau fantastic in urechile ei.

 

Inspirata, adolescenta Amy a luat una dintre chitarile tatalui ei. Desi avea mai multe chitari acesta nu le-a folosit niciodata, nu a facut parte din nicio trupa, ci doar “s-a jucat” de-a cantaretul impreuna cu prietenii lui cand era mai tanar. Amy a invatat singura sa cante la chitara, fara sa ia lectii de la nimeni si fara sa aiba un talent muzical mostenit, bazandu-se doar pe o buna ureche muzicala si pe cateva lectii de chitara gasite pe internet si pe o dorinta puternica de a canta si compune muzica.

 

La inceput canta doar piese pe care le asculta la radio si ii placeau. Apoi, intr-o zi, fiind in camera surorii ei mai mari care era mare fan Ewan McGregor si avea un perete intreg tapetat cu postere cu el, a scris cantecul The Wall, “un cantec despre cum oamenii idolatrizeaza starurile”. Versuri ca “You never fail to amaze me” (Nu incetezi sa ma uimesti), desi nu sunat foarte bine, i-au trezit dorinta de a compune in continuare.

 

Primul cantec in adevaratul sens la cuvantului scris de Amy a fost Fade Away. Si aceasta piesa a fost inspirata tot de obsesia surorii ei pentru oameni celebri – de data aceasta vinovatii au fost Red Hot Chili Peppers. Amy era eleva in primii ani de scoala cand Impact Arts – o asociatie ce sprijinea tinerele talente muzicale – a vizitat scoala unde studia Amy; drept urmare, muzicieni locali au venit sa le predea muzica copiilor interesati. Foarte curand, Amy s-a identificat intre elevii care participau la aceste ore, ajungand sad ea mici spectacole organizate de echipa Impact Arts in Glasgow. Avea doar 15 ani, iar pe scena erau decat ea si chitara ei acustica. De regula isi canta propriile compozitii, dar interpreta si cover-uri cum ar fi: Everybody Hurts a celor de la REM si Mad World a celor de la Tears For Fears – “varianta lenta a acestei piese, cea de pe coloana sonora a filmului Donnie Darko” dupa cum declara chiar Amy. “Melodia Mad World nu era un single inca si nici nu imi imaginam ca va ajunge un No 1. Mie doar imi placea foarte mult Jake Gyllenhaal. Este cel mai frumos lucru care a fost vreodata creat.” Evident fiind si ea in faza in care admira celebritatile, Amy a scris un cantec despre actor, numit LA. Compunerea acestei piese i-a luat 5 minute, atat de mult il placea si atat de talentata era.

 

Foarte curand Amy are ocazia sa cante la Starbucks in Glasgow; primind critici pozitive, canta si in Edinburgh si apoi i se organizeaza mai multe spectacole pe scene din Glasgow, cum ar fi Barfly. Incepe sa isi petreaca din ce in ce mai mult timp cu tineri muzicieni, cantand in diverse localuri si primind numai recenzii pozitive, ceea ce o ambitioneaza si mai mult sa isi continue studiile muzicale.

 

Termina scoala si are asigurata admiterea la doua Universitati, dar decide sa stea un an acasa. De-a lungul acestui an a scris cantece, a cantat ,a citit NME si a fost la foarte multe spectacole Babyshambles. “ Dumnezeu stie la cate spectacole de-ale lor am fost! Am vazut primul show tinut in Glasgow al lui Pete Doherty dupa ce a parasit trupa Libertines. A fost o noapte grozava – la petrecerea de dupa concert a interpretat o piesa acustic si am participat si noi. Dupa spectacol am mers la unul dintre prietenii mei acasa si am cantat toata noaptea la chitara. A fost intr-adevar o noapte minunata! A doua zi dimineata am scris This Is The Life pentru ca am realizat ca intr-adevar asta ESTE viata.

 

In timpul anului pe care l-a petrecut acasa, Amy a inceput sa trimita demo-uri inregistrate in dormitorul ei, fiind foarte repede contactata de cei de la Melodramatic Records, o casa de productie si management cu sediul in Londra, condusa de Pete Wilkinson. El a ajutat-o pe Amy, care era inca minora, sa isi reinregistreze cantecele, de data aceasta mult mai bine din punct de vedere calitativ si i-a stimulat creativitatea. In mai putin de 6 luni, Amy semnase deja contracte de publishing si de productie.

 

Anul trecut, Amy a inregistrat albumul de debut, produsa de Wilkinson in Soho si remixata de legenda rock Bob Clearmountain in Los Angeles. Pe langa This Is The Life, pe album se gaseste si Mr Rock & Roll, piesa interperata de Amy cu vocea ei puternica, clara si indrazneata, avand un ritm fascinant de plin de forta si un refren ce va capta cu siguranta publicul de la festivalul T In The Park.