Kumm - Far From Telescopes

Cum să fie simplu să spui de ce iubeşti pe cineva? Pentru zâmbetul drept sau pleoapa stângă? Pentru privire, mers, simţul umorului sau responsabilitate? Pentru că are bani şi maşină mişto sau e înaltă?

 

Adevărul adevărat e că, de câte ori ne-a fost pusă întrebarea, vom fi ridicat din umeri indecişi, iar gura ni se vi fa încleştat, nepricepută în a dezvălui toate marile bogăţii pe care cel iubit le are.

 

Tot aşa, nu vom şti prea exact vreodată ce ne apropie sau ne goneşte de o muzică sau alta. De aceea, dorinţa sinceră de a scrie despre un nou album, acest nou album de care m-am îndrăgostit, se izbeşte de un fel de zid. Cel al lui „ nu pot să cuprind, nu pot să declar, nu ştiu ce să spun, ascultă-l şi tu şi vezi dup-aceea”.

 

Ascultaţi-l şi veţi vedea dup-aceea dacă vă vine să vă balansaţi uşor. Dacă veţi fredona încetişor, pe ici, pe colo o frântură dintr-un cântec, cu o urmă de zâmbet pe buze. Dacă veţi apăsa „repetă” pe Pop Song sau veţi sări la Beauty Queen. Dacă o să vă simţiţi ca pe plajă la un foc cu Bad Day sau cu track-ul ascuns, de la sfârşitul discului. Dacă veţi simţi dorinţa irezistibilă de a-i vedea cât mai curând în concert pe Kumm.

 

Eu o să fac un efort să-mi mărunţesc afecţiunea faţă de acest disc, în doar câteva rânduri. Pe mine m-a prins într-o perioadă în care aveam de aflat şi apoi de hotărât dacă mai pot să locuiesc într-un sentiment ratat sau ar fi mai bine să-mi strâng lucrurile şi să plec într-o direcţie nouă. Curajul şi modul distinct în care acest nou album şi-a impus direcţia –mai simplă, mai veselă, mai rock’n’roll, mai luminoasă, chiar dacă doar de la un zâmbet iscat în colţul gurii - m-au făcut să prind, la rându-mi, curaj. Poate fiindcă am văzut cum muzica grupului se desprinde treptat, dar hotărât din –deja- canoanele ce-i fuseseră trasate anterior, mi-a venit ideea şi am găsit mai apoi curajul de a mă rupe şi eu.

 

Far From Telescopes este o stare. Pentru fiecare dintre voi rămâne, desigur , de văzut CARE.

 

Ana M.Călin