1.      Te-ai nascut si ai crescut la Constanta, care e cea mai draga amintire a ta legata de orasul natal?

 

Andreea Gramosteanu: Exista in Constanta „partea veche” a orasului care, din pacate, sta aproape sa cada. Este primul lucru la care ma gandesc atunci cand spun Constanta... si bineinteles marea, anacronica iubire pentru ea.

 

2.      Ce ne poti spune despre familia ta? Cu ce se ocupau parintii tai?

 

A.G.: Familia mea este mare, zgomotoasa, savuroasa, bogata in nuante, integratoare si unita. Parintii mei se ocupa cu meseria lor de parinti.

 

3.      Mai ai frati surori? Ei cu ce se ocupa?

 

A.G.: Noi suntem Cehov +1, adica patru surori acasa... Fiecare a reusit sa fie pe drumul pe care si l-a dorit, iar asta este deja o mare implinire... Cu toate ca meseriile noastre ne tin deseori la distanta, atunci cand ne intalnim, se simte in aer legatura speciala dintre noi.

 

4.      Ce fel de copil ai fost? Cuminte, nastrusnic, silitor?

 

A.G.: Am fost intotdeauna un copil plin de semne, vanatai, cap spart, picioare rupte, limba rupta... Petreceam foarte mult timp printre baieti, asa ca faceam cam tot ce faceau si ei. Am inceput cu jocul cu bile numit COCI si am incheiat undeva prin clasa a VI-a, cu fotbalul, pe post de portar.

 

5.      Cum erai poreclita? acasa... la scoala...

 

A.G.: Singura porecla pe care am avut-o la un moment dat a fost „Bertha”, care era de fapt numele unei femei criminale dintr-un film. Cum de am ajuns sa fiu strigata asa, n-am stiut niciodata...

 

6.      In copilarie prezentai „simptomele” actoriei?

 

A.G.: Cred ca am luat virusul asta de cand existam ca idee, de dinainte de a ma fiinta in pantecele mamei si... e o “boala” a naibii! Nu mai scapi de ea!

 

7.      Ai urmat un liceu cu profil filologic, acolo s-a trezit si pasiunea pentru actorie?

 

A.G.: Acolo a inceput sa se concretizeze. Faceam tot felul de incropeli de teatru, dupa care am urmat cursurile Scolii de Arte, sectiunea Teatru, apoi a fost trupa de teatru in limba franceza si Facultatea de Teatru de la Constanta. Si, intr-un final foarte asteptat, am urmat cursurile Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica ”I.L.Caragiale”, din Bucuresti.

 

8.      Care e actorul tau preferat?

 

A.G.: Printre preferatii mei se numara Gary Oldman, pentru ca e un actor cameleon, Anthony Hopkins, pentru ca e SIR, Sean Penn, pentru ca e Sean Penn, Susan Sarandon, pentru ca nu mai e nimeni Susan Sarandon, si Meryl Strep, pentru ca e doar Meryl Strep.

 

 

9.      Si cartea preferata? De ce?

 

A.G.: Sunt atat de multe incat m-as simti prost fata de carti sa pomenesc doar una... ”Shalimar clovnul”, S. Rushdie, “Ma numesc Rosu”, Orham Pamuk, ”Crima si pedeapsa”, F.M. Dostoievski, ”Micul Print”, A.S.Exupery

 

 

10.Dorinta de a practica actoria s-a născut în tine sau ţi-a fost insuflată?

 

A.G.: Intr-o zi m-am trezit actrita!!

 

 

11.Care a fost prima piesă de teatru în care ai jucat în faţa publicului? Ce sentimente ai trăit la prima reprezentaţie de acest gen?

 

A.G.: Prima piesa in care am jucat a fost „Gaitele”, la Scoala de Arte din Constanta. Teribila experienta. A fost practic un examen. Prima iesire adevarata in fata publicului s-a petrecut in anul I de facultate, tot la Constanta, cu piesa ”Cantecele comice”, de V. Alexandri, in rolul papusarului.

 

12.Care e in opinia ta cea mai mare realizare a ta de până acum?

 

A.G.: Cand eram mica, mama mea mi-a zis: „ai doua picioare, invata sa mergi ele”. Am invatat.

 

13.Si cel mai mare esec?

 

A.G.: La varsta mea nu pot vorbi despre „un mare esec”. Toate aparentele esecuri de moment s-au transformat mai tarziu in trepte ale evolutiei mele. Ce nu te omoara, te face mai puternic.

 

14.Dar cu dragostea cum stai?

 

A.G.: Foarte bine!

 

15.Cum il cheama, ce face, de cat timp va cunoasteti?

 

A.G.: Lucreaza la serviciile secrete si nu pot divulga nici un fel de informatie referitoare la identitatea lui. Altfel... v-as fi spus tot! :-)

 

16.Ce parere ai despre casatorie si ideea de a-ţi întemeia o familie?

 

A.G.: Sunt doua lucruri diferite si chiar pot exista unul independent de celalalt.

 

 

17.De câţi ani eşti „mondenă”?

 

A.G.: De aproape trei ani...

 

18.Cum ai fost contactată pentru acest show?

 

A.G.: Am fost pur si simplu chemata la un casting. La doua zile dupa proba am fost sunata si felicitata pentru intrarea in acest proiect. Dupa o saptamana filmam episodul pilot. Incet incet ne-am trezit facand o emisiune de divertisment.

 

19.Pe 3 martie incepe noul sezon Mondenii. Ce noi personaje iti vor mai reveni?

 

A.G.: As prefera sa pastrez surpriza. Oricum, telespectatorii se vor bucura de schimbarile ce vor avea loc in formatul emisiunii.

 

20.Ce ne poti spune despre noul sezon Mondenii, pe care toata lumea il asteapta cu sufletul la gura?

 

A.G.: Sa-l astepte cu sufletul la gura...

 

21.Vor fi personajele mondene afectate de criza?

 

A.G.: De criza nu, de crize... cu siguranta.

 

22.Serios vorbind, sunt actorii afectati de criza economica? Tu resimti in vreun fel aceasta criza?

 

A.G.: Mai bine sa nu vorbim serios despre criza, s-o tratam cu zambetul pe buze.

 

23.În afara de umor şi show-uri bune de televiziune care sa le starneasca rasul, de ce crezi ca ar mai avea nevoie românii pentru a trece mai usor de criză?

 

A.G.: Romanii nu se afla in criza, ei o transced.

 

24.La ce teatru te mai putem vedea in aceasta perioada? In ce piesa?

 

A.G.: La teatrul „La Scena” in spectacolul „Un cuplu ciudat”, si urmeaza Teatrul foarte mic.

 

25.A scăzut numarul spectatorilor la teatru de când cu criza?

 

A.G.: Oamenii care vin la teatru nu sunt niste moguli. Asa ca, daca le sta in obicei sa vina la teatru nu o sa-i opreasca o criza. Old habits die hard.

 

26.Pe marile ecrane cand te vom mai vedea?

 

A.G.: Veti fi primii care vor afla.

 

27.Ce iti doresti pentru tine de la anii de urmează?

 

A.G.: Sanatate, odihna si in continuare minte libera.