Prezentatorul emisiunii povesteşte despre poliţişti, infractori şi despre el, jurnalistul care doar priveşte şi relatează.

Emisiunea „112. Poliţia în acţiune" s-a transformat într-o „pastilă" în cadrul jurnalului principal de ştiri de la Prima TV, cu patru rubrici diferite: una care se va ocupa de Direcţia Generală Anti-Corupţie, una de poliţia de frontieră şi traficul de droguri, o rubrică numită „Jandarmeria în acţiune" şi deja consacrata „Poliţia în acţiune". 

Sabbagh nu are stare deloc, nici măcar atunci când dă un interviu. Se foieşte încontinuu în scaun, în timp ce răspunde la întrebări.

„Eu sunt singur, nu am în spate nici poliţişti care să mă apere, nici bodyguarzi plătiţi de Prima TV. Sunt exact ca orice om, nici măcar nu umblu cu o armă, pentru că în opinia mea armele unui jurnalist sunt condeiul, reportofonul, camera de luat vederi. La un corespondent străin se adaugă casca şi vesta antiglonţ".

Nu este surprinzător ce carieră şi-ar fi dorit Sabbagh în copilărie. „Visul meu când eram mic era să devin poliţist. Asta e, nu s-a putut. Mama voia să mă vadă medic, tata voia să fiu avocat şi eu am ales să-i ajut pe oameni, pentru că din perspectiva jurnalistului, totuşi îi ajuţi", povesteşte neînfricatul jurnalist.

El nu şi-a putut îndeplini visul pentru că tatăl său era cetăţean libanez şi în perioada comunismului aceasta era o piedică serioasă. La începutul carierei a fost corespondent de război în Liban şi Serbia. „Am căutat-o cu lumânarea, cum s-ar spune. Nu m-am simţit eu bine dacă nu mi-a zburat un glonţ pe lângă ureche sau nu am auzit vreun obuz căzând", glumeşte vedeta.

 

Pentru a se relaxa după zilele grele de la serviciu, Christian Sabbagh ascultă muzică şi se uită la desene animate - „Tom şi Jerry" şi „Asterix şi Obelix". „De vreo cinci luni mă chinui să vizionez toată seria din «Caracatiţa». Am găsit-o în Italia, păcat că e în limba lor. Înţeleg vreo 40%-50%, restul bine că e film şi sunt împuşcături", povesteşte jurnalistul.

„Nu mă văd eu eroul, dar îmi plac filmele astea, mai ales acolo unde dreptatea iese la lumină cu eforturi şi sacrificii", spune Sabbagh, adăugând că ştie mai mulţi poliţişti români care seamănă cu comisarul Cattani, dar care se ţin departe de mediatizare.

„Am fost extrem de mâhnit când l-au omorât pe comisarul Cattani. Pentru mine, asta înseamnă că autoritatea statului se află între-o situaţie de criză. Este un simbol. Moartea unui om al legii care a trecut prin multe furci caudine, prin asta mi-am dat seama că în România există oameni ca el".

 

 

De curând, familia Sabbagh a întâmpinat un membru nou: o fetiţă. „Am asistat la naştere. Eu aş sfătui orice bărbat din lumea asta să asiste la o naştere. Îţi schimbi total părerea despre o femeie", povesteşte încântat jurnalistul. 

„Eu îmi fac griji pentru copii, pentru că am văzut copii din familii bune, supravegheaţi, care au alunecat pe o pantă a infracţionalităţii. Ce să faci? Să pui un bodyguard să-i urmărească în fiecare zi? Să-i faci viaţa un calvar? Să-l ţii într-un glob de sticlă? Tentaţiile sunt mari", spune Sabbagh, care mai are un băiat de şapte ani, în clasa a doua.

 

 

Sursa: Adevarul