Ernest
Ernest: „Televiziunea m-a maturizat“
 „Intrarea în televiziune m-a obligat să mă maturizez. Încă de la început am iubit ceea ce am făcut şi am învăţat din mers. Am înţeles că prin exemplul şi comportamentul tău poţi influenţa mentalitatea unor tineri.“
După cinci ani de „dragoste netrădată“ cu Prima TV, Ernest este încă „dator“ televiziunii. Dacă n-ar fi fost concurent la „Big Brother“, viaţa lui de fost student al Facultăţii de Automatizaări şi Calculatoare din Petroşani ar fi arătat complet diferit. „Probabil că aş fi fost un inginer ca oricare altul.  
Poate aş fi lucrat în ţară, dar mai mult ca sigur aş fi luat calea străinătăţii! Cine ştie ce putea să îmi ofere viaţa? Un lucru am învăţat: dacă îţi păstrezi modestia, nu ai nevoie de mare lucru ca să trăieşti fericit. Aşa că, oriunde aş fi ajuns, în primul rând aş fi căutat să fiu împlinit“, spune cel care în afara televiziunii se numeşte Takacs Ernest Francisc.  
Cu oraşul în care s-a născut, Petroşani, mai păstrează strânse legături. Dacă ar fi să ne luăm după dimensiunea urbei lui raportată la aceea a televiziunii, s-ar  presupune că este cetăţean de vază al oraşului: „Încerc să merg cât mai des la Petroşani pentru a o vizita pe mama.
Nu, deocamdată nu se pune problema să fiu numit cetăţean de onoare. Poate dacă voi câştiga la loterie, or să-mi facă statuie, ca-n reclamă“, încearcă să se autoparodieze.
 „Nu am fraţi, nici surori. Am avut o copilărie minunată, de poveste, cu mulţi prieteni şi cu un univers pitoresc de explorat: munţii Parâng“, sunt gândurile care îi vin în minte de fiecare dată când se sustrage prezentului.
 
 Televiziunea ca unealtă
„Intrarea în televiziune m-a obligat să mă maturizez. Încă de la început, am iubit ceea ce am făcut şi am învăţat din mers. Am înţeles că prin exemplul şi comportamentul tău poţi influenţa negativ mentalitatea unor tineri.  
Dar dacă te comporţi responsabil, poţi folosi această unealtă incredibilă, televiziunea, pentru a influenţa pozitiv publicul. Cred că asta ar trebui să preocupe pe toată lumea“, declară după patru ani de „Trădaţi în dragoste“.  
Şi chiar dacă munca pe teren în mijlocul atâtor intrigi şi trădări amoroase presupune riscuri, Ernest nu „şi-a luat-o“ până acum de la „trădaţii“ lui. Ceea ce a învăţat el din munca în te­leviziune poate fi cuprins într-un manual de jurnalism aplicat: „Am învăţat din greşeli, am învăţat că nu e bine să te implici la nivel personal în cazurile luate în lucru.
Pe parcurs, poţi descoperi că persoana care a apelat la tine şi în care ai avut încredere, te-a minţit. Am învăţat că oamenilor le este foarte greu, dacă nu imposibil, să-şi recunoască greşelile şi să-şi asume responsabilitatea pentru situaţia creată.
Am învăţat că uneori e mai bine să taci şi să înghiţi tot felul de cuvinte grele din partea unor oameni, pentru că ei doar asta ştiu, să-şi facă numărul - pentru a crea o diversiune. Atunci taci şi te comporţi cu mult calm, chiar le dai dreptate, doar pentru a-i face să lase garda jos“.
 
 „O iubesc. Asta spune totul“
El, personal, zice că nu a fost trădat în dragoste: „Dar am rămas de câteva ori cu acel gust amar, pe când aveam vreo 20 de ani“. Nu s-ar vedea ca „subiect“ în propria emisiune, hărţuit de un tip cu microfon şi cameră, pentru a-i da în vileag o presupusă infidelitate.  
Din două motive. Primul: „Ar fi o parodie. Bănuiesc că  multă lume ar râde că «s-a fript băiatu’» de la «Trădaţi în dragoste». Şi nu cred că va plânge cineva, poate doar mama“. Al doilea „motiv“ este mult mai demn de luat în seamă şi se numeşte Ada.  
Despre cea care îi este iubită de patru ani de zile spune, simplu: „O iubesc. Asta ar trebui să spună totul. Nu vreau să intru în detalii, pentru că a spune mai mult înseamnă să scriu un întreg roman.“ De dragoste, evident!  
Şi el vrea să schimbe România, Franţa, Italia, Cehia, Ungaria, Spania, Austria, Tunisia sau Rusia (unde a stat două luni, în timpul facultăţii) sunt destinaţii ale unui călător neobosit, care, revenit în România şi-a pus constant întrebarea: ce pot să fac eu pentru a schimba mentalitatea oamenilor din ţara mea?
„România arată uneori de-ţi vine să-i plângi de milă. Fiecare loc de pe pământul acesta e unic şi e bine să călătorim cât mai mult, să descoperim frumuseţea naturii şi realizările oamenilor. Toate aceste experiente îţi oferă o altă perspectivă asupra vieţii.“
 
Sursa: Adevarul magazin
Adauga comentariu:
Numele tau:
Comentariul tau