Ce v-a impins sa scrieti cartea „Bucatele noastre“?

Imi doream de mai mult timp sa scriu o carte de bucate romanesti, dar adaptate nevoilor zilelor noastre. Atat timpul, cat si dieta, sunt diferite de cele de acum 50-60 de ani. Odata cu aparitia la “Cireasa de pe tort” a venit si momentul, deoarece nu mai aveam statutul de ilustru necunoscut.

 

Ne puteti spune ce cuprinde cartea? Cui se adreseaza (novicilor ori maestrilor)? Ce va asteptati sa invatam din aceasta carte?

Prin modul de prezentare a retetelor, cartea se adreseaza atat incepatorilor si celor ce gatesc ocazional, cat si gospodinelor cu experienta care vor sa gateasca “ceva nou”. Cat despre ce doresc sa invete conationalii mei din carte… Sa-si iubeasca traditia culinara si sa o respecte!

 

Ati invatat sa gatiti in copilarie ori in armata? Care sunt mancarurile/aromele care va amintesc de copilarie?

Din copilarie am invatat sa gatesc. Adolescent fiind, am cochetat cu bucataria, dar momentul hotarator in viitoarea mea cariera a fost stagiul militar, cand am gatit zilnic, timp de mai mult de o luna, pentru un detasament de militari.

Din anii de copilarie petrecuti la bunica din partea mamei, imi amintesc cu drag de laptele covasit, de mancarica de dovlecei cu rosii, marar si cimbru, si ciulamaua de ciuciuleti (ciuperci mici).

 

Care este prima amintire din bucatarie?

Am ajutat-o pe bunica sa prepare mamaliga, ca mai apoi sa prepar si oua jumari cu slanina afumata.

Care este cea mai amuzanta intamplare pe care ati trait-o in bucatarie?

Bucataria nu este un loc in care ai timp sa te amuzi, dar sotii facem si noi bucatarii. Oameni suntem, nu-i asa?

 

Sunteti familiar cu bucataria mai multor tari. Ce ne recomandati sa incercam? Ce-ar fi indicat sa evitam?

Va recomand bucataria thailandeza si steak-urile argentiniene. Nu mancati, fratilor, gandaci, viermi si alte aiureli de felul acesta, doar nu suntem pasari, nici maimute!

 

Care este cel mai mare avantaj al meseriei de bucatar?

Vorba unui coleg mai in varsta: “Nu te ploua, nu te bate vantul si nici nu mori de foame”.

 

Cand pregatiti masa pentru un eveniment, ce anume va da emotii ori dureri de cap? Ce va face fericit?

Cand imi pui aceasta intrebare, eu ma gandesc la o masa pentru 400-500 de persoane. In acest caz, emotiile sunt legate de potentialele accidente in bucatarie. Durerile de cap sunt mai rare, pentru ca imi organizez activitatea in mod obiectiv, iar fericit sunt atunci cand toti consumatorii sunt fericiti cu ce le-am pregatit.

 

Care sunt cel mai des intalnite mituri despre bucatari?

Mituri? Nu stiam ca si noi bucatarii facem parte din mitologie…

 

Care este bancul cu bucatari preferat?

Bancuri nu stiu, dar glume nesarate stiu cateva. Cand vine un nou bucatar, este trimis sa spele 0,5 kg de sare sau sa mute masina de gatit din mijlocul bucatariei, sa se poata spala dedesubt (masina de gatit este prinsa in pardoseala). 

Pentru masa de Craciun, ne recomandati doua retete? (ori pentru friptura, ori pentru desert, nu conteaza, mergem pe mana maestrului) 

Piept de porc crocant, cu sos de mustar  

1,5 Kg de fleică de porc cu şoric (bucata de fleică trebuie să aibă o formă dreptunghiulară şi să nu fie mai groasă de 5-6 cm)

3 căni de vin alb demisec

3 căni de supă de pasăre, preparată cu concentrat tip cub

O cană de smântână dulce

3 linguri de muştar cu boabe

2 crenguţe de cimbru

2 crenguţe de salvie proaspătă sau o linguriţă de salvie uscată

½  linguriţă de piper negru măcinat

O linguriţă de sare

 

Încingeţi uleiul într-o tigaie cu fundul gros şi rumeniţi fleica pe toate părţile, la foc iute. Încingeţi cuptorul la 150°C, apoi aşezaţi fleica cu şoricul în sus într-o tavă. Crestaţi uşor şoricul, cu un cuţit ascuţit, dându-i formă de grill. Turnaţi în tavă supa şi vinul, în aşa fel încât să acopere ¾ din carne, apoi adăugaţi sarea şi ierburile aromate, introducând-o în cuptor pentru 90 de minute.

După ce carnea s-a pătruns bine, aşezaţi-o într-o tavă curată, tot cu şoricul în sus şi puneţi deasupra o altă tavă pentru a presa carnea. Ridicaţi temperatura cuptorului la 210°C şi reintroduceţi tava înăuntru pentru încă 15 minute.

În timp ce carnea se coace, strecuraţi lichidul rezultat de la aceasta şi puneţi-l la fiert, la foc iute, într-o crăticioară. După ce sosul a scăzut la jumătate, adăugaţi smântâna dulce, continuând fierberea pâna când lichidul s-a redus din nou la jumătate. Acum adăugaţi muştarul, amestecând bine.

După ce carnea s-a copt, căpătând o culoare aurie, tăiaţi-o felii şi serviţi-o cu sosul de muştar şi garnitură de varză roşie sau albă, ori legume fierte.

 

250 g de făină + una pentru “faţa” tartei

2 ouă

150 g untură sau unt cu 82% grăsime

150 g zahăr tos

Un plic de praf de copt

O linguriţă de oţet de mere

Un borcan ( 400 g) gem de măceşe

O lingură de zahăr pudră

Un vârf de cuţit de sare

 

Aşezaţi făina într-un bol, apoi rupeţi bucăţele din untură şi adăugaţi-le făinii, împreună cu sarea. Folosindu-vă de vărful degetelor, omogenizaţi compoziţia, ciupind făina şi untura. În final aceasta va avea aspect de nisip. Acum adăugaţi praful de copt, oţetul, zahărul şi ouăle. Frământaţi un aluat de consistenţă medie, dar ferm, şi lăsaţi-l să se odihnească, la rece, timp de 30 de minute.

Încingeţi cuptorul la 175°C şi ungeţi, cu untură, o formă de tartă suficient de mare cât să cuprindă 2/3 din aluatul frământat. Deci rulaţi  2/3 din aluat într-o foaie de 0,5 cm grosime, având forma tăvii de tartă, apoi aşezaţi-o în formă, curăţand marginile ce ies înspre afară. Întindeţi deasupra gemul de măceşe. Amestecaţi restul de aluat cu făina păstrată şi, folosind răzătoarea cu ochiuri mari, radeţi-l peste gem.

Introduceţi tava de tartă în cuptor, iar după 30 de minute scoateţi-o, pudrând zahăr praf.  Serviţi tarta tăiată în felii cu vin roze din fructe.