1. In teatru ai avut, desigur, ocazia sa cunosti oameni deosebiti, profesori care te-au indrumat, actori consacrati... Care ar fi acestia si in ce fel te-au influentat?

Mihai Bendeac: In primul rand a fost domnul profesor Gelul Colceag, care m-a facut actor. Daca ar fi sa multumesc cuiva, atunci ar trebui sa-i multumesc lui. Au mai existat oameni care de-a lungul timpului m-au influentat cumva. George Ivascu este unul dintre acestia, dar si cel care m-a pregatit pentru institut, precum si toti actorii importanti alaturi de care am jucat de-a lungul timpului, incepand de la George Mihaita, la comedie. Nu au cum sa nu te influenteze astfel de intalniri si sa nu furi cate ceva de la fiecare, pentru ca actoria este o meserie care se fura. Iar daca este ceva de invatat la aceasta meserie, atunci se invata bunul simt artistic, pe care eu l-am capatat de la Gelu Colceag.


2. Pentru ca tot veni vorba despre cine si in ce fel te-a influentat in cariera, spune-ne cum ai ales aceasta meserie.

M.B.: Am primit cadou de la tatal meu "Cartea despre Toma Caragiu", scrisa de Petre Bokor. Imi amintesc ca am inceput sa o citesc si in cateva ore era deja terminata. Pur si simplu m-a fascinat! M-a prins in mreje si m-a tinut activ pana la ultimul cuvant.
In noaptea respectiva m-am trezit la un moment dat si am decis ca vreau sa fiu actor.
Toma Caragiu a avut o mare influenta asupra mea. Toata personalitatea lui m-a marcat. Am inceput sa-l descopar prin cartea lui Petre Bokor care, cum spuneam m-a fascinat. Am continuat apoi sa-i aprofundez cariera vizionand toate filmele in care a jucat, toate inregistrarile, dar si citindu-i toate cronicile.


3. Ai facut si teatru si film. Ce preferi?

M.B.: Teatrul, pentru ca in film momentan nu am avut rolul acela care sa ma puna in evidenta, atat cat mi-as dori eu.


4. In ce rol ti-ai dori sa joci?

M.B.: Nu cred ca rolul care m-ar putea pune in evidenta cel mai bine, ar fi intr-un film in care actiune se petrece in zilele noastre. Sunt un om care nu apartine, din foarte multe puncte de vedere, vremurilor noastre. Am un mod de a gandi care se pleaza mai bine pe alte epoci. Nu pot sa fiu cool, trendy si asa mai departe.
Daca stau sa ma gandesc, cand am jucat in "Milionari de weekend" simteam ca nu sunt de acolo, nu pot sa fiu un tanar reprezentativ al zilelor noastre.
Mi-ar placea sa joc intr-un rol istoric sau macar unul din perioada interbelica.
In ceea ce priveste teatrul, nu pot sa joc in piese contemporane, pentru ca nu ma caracterizeaza si pentru ca limbajul contemporan nu-mi place.


5. Din rolurile pe care le-ai interpretat, care iti este cel mai drag?

M.B.: In teatru imi plac foarte mult personajele Richard III, Ducele de Glaucester, din piesa "Richard III", Nae Ipingescu din "O noapte furtunoasa" si Vic Johnson, din "Bani din cer".
Din "Mondenii" il prefer pe Banel, desi foarte putina lume l-a auzit vorbind sau exprimandu-se cumva. In "Mondenii" este mai mult o zona de arhetip, in care Banel este un personaj facut asa cum mi l-am imaginat eu, asa cum l-am creat eu. Nu stiu cat de mult seamana originalul cu personajul creat de mine, avand in vedere ca nu l-am intalnit decat pentru cateva minute.


6. Cum te pregatesti pentru rolurile pe care le interpretezi? Ce tehnica folosesti pentru a intra in pielea personajelor?

M.B.: In teatru sau in televiziune, pentru ca este putin diferit.
La teatru e alt gen de pregatire. In ziua spectacolului te duci mai devreme cu doua ore, iti creezi un anumit cadru, intri intr-o anumita stare"¦
In schimb, in televiziune, te trezesti la ora 8:00, iar la 10:00 esti deja pe platou si este mult mai dificil sa faci un personaj pe care lumea il stie. De exemplu, in momentul in care il faci pe Diaconescu sau pe Prigoana sau oricare alt personaj cunoscut, lumea se asteapta sa zic, "a da, uite, cam asa face ala".
In schimb la teatru, nimeni nu stie cum este Richard sau Ipingescu. Poate sa fie oricum, ca nu ai modelul langa, nu trebuie sa imiti neaparat. Din acest punct de vedere este mai greu intr-o parodie, intr-un show de imitatie.
Pregatirea tine de a urmarii, daca este vorba de televiziune, si a construi, daca vorbim de un personaj care nu exista, un personaj fictiv din teatru.


7. Ce sacrificii face un actor?

M.B.: Nu stiu ce sacrificii face un actor, dar iti pot spune ce sacrificii am facut eu.
Eram un tip orgolios, total impotriva compromisurilor, dar mi-am dat seama ca este imposibil sa reusesti fara compromisuri. Altfel nu se poate! Ori ramai extrem de demn si vertical, dar nu-ti mai faci profesia, ori faci compromisuri. Slava domnului, am reusit sa evit sa fac compromisuri foarte mari, dar de facut am fost nevoit sa fac!


8. Ce gen de compromisuri ai facut? Ai fost nevoit sa interpretez un rol care nu-ti placea, intr-o piesa in care nu ai crezut?

M.B.: Nu, nu despre asta este vorba. De expemplu, de multe ori am vrut sa spun verde-n fata ce gandesc, anumitor persoane, dar a trebuit sa ma abtin. Am evitat sa intru in anumite conflicte.


9. Vorbeam de sacrificiile pe care le impune actoria. Ce satisfactii iti da aceasta profesie?

M.B.: In primul rand satisfactia faptului ca faci ceea ce-ti place si aici nu ma refer doar la actorie.
In teatru exista satisfactia de a domina cumva, iar momentul aplauzelor nu se compara cu nimic.
In televiziune ideea in sine ca in momentul respectiv o suta de mii sau doua sute de mii sau un milion de oamenii se uita la tine. Iti da o senzatie ca poate poti schimba ceva.


10. Crezi ca tanarul actor are sanse sa-si realizeze visul? Ti se pare ca voi tinerii actori sunteti putin in umbra generatiilor mai vechi din breasla?

M.B.: Depinde cat de mult il ajuta Dumnezeu. Eu zic ca nu sunt in umbra acestor generatii, dar eu sunt un caz mai special. Pe mine m-a ajuta foarte mult Dumnezeu. Insa sunt foarte multi tineri actori, foarte talentati care nu au sanse.


11. De ce nu au sanse?

M.B.: Poate ca din cauza producatorilor, din cauza agentiilor de casting dar si din cauza lor, pentru ca unii isi pun singuri bariere, in timp ce altii pur si simplu nu au noroc.
Spuneam mai devreme ca este si vina producatorilor. Noi, la "Mondenii", suntem un caz special, pentru ca dupa multi ani sau chiar pentru prima oara in Romania, se face divertisment numai cu actori.
Multi spun ca este o surpriza. Nu este nici o surpriza! Daca s-ar face chesti asta si alte lucruri ar avea succes. Dar pana nu apare o vedeta sau un fotomodel nu se poate. Multi zic ca se procedeaza astfel, ca sa se uite lumea.


12. De ce crezi ca se pune mai mult accentul pe imagine si nu pe talentul actoricesc, pe actori in general?

M.B.: Dintr-o prostie! La american nu se intampla asa ceva. Programul de divertisment este facut cu actori. La orice program de comedie, de parodie sunt folositi actorii. Chiar si cei care nu sunt actori si joaca in astfel de productii, in prealabil iau cursuri, se pregatesc. La noi se face mai mult dupa ureche.


13. Crezi ca calitatea actorului si talentul sau actoricesc se vad in aplauze? Publicul e generos in aplauze?

M.B.: Da, se poate spune si asa, desi la noi se aplauda la orice prostie. Insa de pe scena ii simti cumva, atunci cand aplauda sincer sau te aplauda doar de complezenta.