1. Ce sentimente vă încearcă realizând că emisiunea pe care o prezentaţi la Prima TV a împlinit, deja, 10 ani de zile?

Şerban Huidu: În condiţiile în care vârstele însumate ale copiilor noştri nu egalează vârsta pe care o face „copilul nostru mai mare, “Cronica Cârcotaşilor”, sentimentele sunt puternice. Aseară am vizionat nişte emisiuni mai vechi, şi când m-am revăzut acolo fără burtă şi cu păr, normal că m-a cuprins puţin nostalgia.

2. Sunteţi cea mai longevivă emisiune de televiziune de după `89, difuzată la un singur post de televiziune... e o performanţă notabilă. Cum comentaţi?

Şerban Huidu: Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului totuşi, pentru că există Divertis, care, ce-i drept au evoluat la mai multe televiziuni şi destul de fracţionat în timp, dar au mai mulţi ani de televiziune decât noi. Trecând peste acest aspect însă, nu ne mirăm cum am ajuns aici, pentru că, uitându-ne la ţară ne dăm seama că pe an ce trece avem şi mai multe subiecte. De fiecare dată când obosim şi ne uităm în jur, ne apucă iar cheful de muncă!

	3.Cu ce speranţe porniţi în următorii... să zicem, 10 ani de „Cronica Cârcotaşilor”?

Şerban Huidu: Speranţele sunt mari, pentru că pe an ce trece, în loc să avem parte de mai mult echilibru în societatea care ne înconjoară, din fericire pentru noi, sau din nefericire pentru România, cronica va avea şi mai multe subiecte, şi nici nu trebuie să ne obosim prea mult căutându-le pentru că subiectele vin de la sine.

4. Aveţi dezamăgiri legate de primii zece ani de Cronică?

Şerban Huidu: Nu avem dezamăgiri, dimpotrivă, avem nostalgii, pentru că emisiunea asta a început cu foarte mult entuziasm, cu multe lucruri nespuse, încercând să acoperim un gol din televiziune, pe care l-am „umplut” destul de bine într-un format greu de imitat (s-au încercat destul de multe imitaţii, dar nu a reuşit niciuna), cu foarte multă muncă şi cu o echipă extraordinară. Singurele regrete pe care le avem sunt de ordin personal şi sentimental, iar unul din marile regrete pe care le-am încercat în ultimii zece ani este că nu mai suntem compleţi după ce

l-am pierdut pe Tony Tecuceanu.

 

5.	Ce v-a învăţat Cronica ca oameni de televiziune?

Şerban Huidu: În general cei care lucrează în media ar trebui să ţină cont de faptul că nu tot ce zboară se mănâncă şi că nu toate informaţiile, pe care la prima mână le vezi într-un anume fel, sunt şi reale din punctul de vedere al adevărului în sine. Foarte multe lucruri despre care citim în ziare sau auzim la televizor te îndeamnă într-o primă etapă să tragi concluzii dure şi pripite care de multe ori nu sunt justificate. Am trăit câteva experienţe de acest gen, pe care le regret, legate de subiecte pe care le-am tratat uneori prea dur faţă de gravitatea reală a situaţiilor sau de adevărul care se afla în spatele lor. Am ştiut însă întotdeauna să revenim asupra acestui gen de subiecte, mai delicate, pe care în timp le-am descoperit în adevăratul lor sens. Nu aş vrea să dau exemple dar, au fost şi câteva regrete de genul acesta, şi de aceea consider că e bine să fii mai prudent în evaluări chiar dacă la prima vedere totul pare clar ca bună-ziua. Nu e chiar aşa.

 

6.	Ce vreţi să mai schimbaţi în viitor la Cronică? Pregătiţi ceva noutăţi pentru anul acesta?

Şerban Huidu: Întotdeauna s-au pregătit noutăţi la Cronică, de la schimbarea formatului, până la îmbunătăţirea decorului, de la găsirea de rubrici interesante până la găsirea de rubrici şi mai interesante cu care să înlocuim rubricile interesante... Pe viitor vom încerca să avem o emisune un pic mai aplecată spre social. De fapt, încercăm să facem asta de ani de zile, să fim mai aproape de problemele oamenilor şi să încercăm să mai şi rezolvăm dintre ele, atât cât ne stă în putere. Să sperăm că acest lucru se va şi întâmpla.

 

7.	Ce televiziune posedă recordul de apariţii la Cronicuţă „datorită” densităţii gafelor pe care le fac prezentatorii săi?

Şerban Huidu: În general apariţiile la noi în emisiune sunt strict legate de audienţa pe care o are o televiziune sau o emisiune. În general televiziunile mari, cu audienţe mari sunt şi cele la care se uită un număr mare de oameni, prin urmare sunt şi cele mai des reclamate. Pentru că de fapt emisiunea pe care o facem noi este rezultatul reclamaţiilor pe care telespectatorii le fac în condica noastră de reclamaţii pe care o găsiţi pe cronica@primatv.ro sau pe cârcotaşii.ro. Aceste reclamaţii devin „scheletul” Cronicuţei. Pe de altă parte, un alt segment important al Cronicuţei îl constituie televiziunile de ştiri care au foarte multe fragmente live, relatări, probleme tehnice şi... „datorită” lor sunt în top.

 

8.	Anul acesta v-aţi despărţit de un membru al echipei. Cum va rămâne Tony Tecuceanu în memoria voastră?

Şerban Huidu: Ăsta e şi scopul dezvoltării viitoare a Cronicii. Veţi vedea în prima ediţie a emisiunii de anul acesta la ce mă refer mai exact. Este vorba despre o iniţiativă sau mai bine zis de un grup de iniţiative pe care noi le-am avut. În ceea ce priveşte aportul lui Tony la Cronica Cârcotaşilor, nu pot spune decât că a fost substanţial, ca actor. Puţini dintre noi sunt actori de meserie, ar mai fi Dezbrăcatu` şi cam atât. Ceilalţi suntem actori mai mult sau mai puţin amatori. Tony Tecuceanu ne-a adus o tentă de profesionism din acest punct de vedere, pe care noi am învăţat-o anii aceştia de la el, şi pentru care îi mulţumim.

 

9.	Cui vreţi să-i mulţumiţi acum la zece ani de Cronică? Datorită cărui gen de personaje credeţi că va mai rezista Cronica încă cel puţin 10 ani de acum încolo?

Şerban Huidu: Păi avem mitici, avem caţavenci, avem tipăteşti, avem băseşti, voiculeşti, avem şi un Vântu, care strică asta cu –„escu”, îmi pare rău dar trebuie să-o spun, avem Dinu Păturiciu, pe care îl cunoaştem cu toţii, avem tot felul de personaje, avem mujici, avem moftangii, avem tot ce vreţi voi. După cum vedeţi, într-o sută de ani soţietatea nu prea s-a schimbat, acelaşi prinţipuri - lipsă, deţi avem un viitor strălucit...

 

 

Sursa: Oblique Magazine