A ajuns balerin dintr-o întâmplare. Apoi...a devenit un artist desăvârşit care a transformat coregrafia în artă, punând România pe harta maeştrilor de dans. A fugit din România în ultimii ani ai comunismului, dar a revenit şi de fiecare dată a înregistrat succese în ceea ce ştia să facă mai bine ca oricine altcineva. Cornel Patrichi, omul, balerinul, despre care vorbim, din nefericire, doar la trecut.
La 9 ani, s-a dus la şcoală cu câţiva colegi ca să afle nişte note şi au fost întrebaţi de o doamnă de la o şcoală de balet dacă sunt interesaţi de dans. Aşa a început totul. După absolvirea liceului de coregrafie, unchiul său, care era şi directorul muzical al teatrului "Constantin Tănase", l-a angajat ca prim-balerin. În acea perioadă a cunoscut-o pe Cornelia, care i-a devenit soţie. În 1972 devenea prim-balerin la renumitul Teatru Fantasio din Constanţa, iar timp de zece ani se ducea zilnic cu trenul pe ruta Bucureşti-Constanţa pentru a ajunge la serviciu. Cariera de dansator s-a împletit cu cariera de producţie de televiziune, de teatru şi ce cinema. Când traiul din comunism a devenit insuportabil, cei doi soţi au fugit din ţară în Italia, unde au înfiinţat o şcoală de balet. În 1999 a revenit în România pentru a regiza un spectacol pentru o emisiune a lui Florin Călinescu. Sper finalul vieţii, a făcut parte din juriul unui talent-show, fiind înlocuit cu doar două zile înainte de începerea celui de-al 13-lea sezon.
Acum, toate acestea sunt doar amintiri care vor rămâne celor care l-au cunoscut, au lucrat cu el şi celor care l-au apreciat. Cornel Patrichi a murit marţi, în locuinţa lui din Bucureşti, după ce a luptat ani de zile cu cancerul pulmonar, pentru care s-a operat în 2014. El a fost înmormântat azi, în cimitirul Pipera de lângă Bucureşti. Ultima sa dorinţă a fost să fie pus în coşciug îmbrăcat în haine sport şi cu pantofi albi, de dansator.
Odihnească-se în pace!
