Ultimul scenariu

A spus adio unei pânze pe care şi-a ţesut-o cu har zeci de ani de-a rândul. O pânză la care mai avea mult de lucrat. Mult, frumos şi intens, aşa cum ne-a obişnuit. Uneori...a decorat-o cu actori pe care i-a îmbrăcat în roluri scrise cu dragoste! Alteori... a păşit în haina mult dorită, de actor. Până astăzi, când... n-a mai fost el actorul şi...nici regizorul. El care se pricepea atât de bine să curme doar prin cuvinte vieţi de comisari şi să-i învie apoi..., el care adora să-i joace morţii feste în filmele sale, a căzut tocmai ei pradă. Aşa se face că...a venit vremea să ne luăm rămas bun de la maestrul Sergiu Nicolaescu. Rămas bun celui care a fost pe rând, principe, şi prinţ, şi comisar, şi general! Şi avocat a fost, şi procuror, şi ibovnic, şi santinelă. "O să plec, spunea odinioară, dar...n-o să mor niciodată! Nu am copii, nu am nepoţi care să-mi îndulcească bătrâneţile, dar am filmele mele, şi publicul". Şi nu-s puţini cei care astăzi, când a ales să plece-n vizită la Amza, la Dinică, la Ilarion, la Puiu şi la restul amicilor din ceruri, îi recunosc valoarea şi îi aşează chipul în galeria celei de-a 7-a arte.