Cartoful, cel mai banal aliment, numit şi mâncarea sărăcului, a fost vedeta lumii la începuturi. În Moldova, în 1818, domnitorul Scarlat Callimachi a plătit bani grei traducerea din limba greacă pentru popularizarea cartofului în rândurile supuşilor. Acesta este se pare primul tratat gastronomic în limba română despre cartof.
În Bărăgan, cea mai ieftină legumă din zilele noastre, a ajuns destul de târziu. O cronică din timpul domniei lui Ion Caragea (1812-1818) menţionează vânzarea cartofilor pe piaţa Bucureştiului, marfă adusă din Transilvania dar şi cultivarea acestora de către grădinarii din jurul Bucureştiului. De altfel, în Muntenia s-a menţinut mult timp trocul: cultivatorii de cartof din judeţele Braşov şi Covasna aduceau cu căruţele cartofii şi luau în schimb porumb, grâu,vin sau/şi ţuică din Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi Dobrogea.
Circulară către transilvăneni
În ţara noastră, aşa cum reiese din lucrarea Institutului de Cercetare şi Producţie a Cartofului, vol. XXVIII(Braşov 2001), cartoful a fost semnalat oficial pentru prima dată în Transilvania, unde a fost adus pe filieră germanică. În martie 1769, Guvernatoratul Transilvaniei, cu sediul în Cetatea Sibiului, a dat o circulară destinată tuturor districtelor transilvănene prin care clarifica detalii despre calităţile şi cultura cartofilor din cauza unei percepţii generale negative la adresa acestei plante.
"Din documentele scrise, s-a stabilit că extinderea cartofului în Transilvania s-a produs pe la 1815, determinată ca şi în alte ţări de foamete", spun specialiştii.
Mai multe despre istoria cartofului, dar si de unde vine denumirea de "cartof" afla pe adevarul.ro.
Cum a ajuns cartoful alimentul de baza al romanilor si ce prevedea primul tratat gastronomic din 1818
