Deşi pare greu de crezut, cei care l-au oprit pe Napoleon în timpul bătăliei de la Arcole, între 15 şi 17 noiembrie 1796, au fost români, mai exact grăniceri năsăudeni care luptau pentru armata austriacă. Napoleon, pe atunci comandant, a fost la un pas să fie capturat şi omorât de către români.
Regimentul II Valah de infanterie grănicerească, format din grăniceri năsăudeni, o categorie de ţărani liberi care aveau şi obligaţii militare, a fost înfiinţat în 1762. Acesta se supunea armatei austriece, alături de care a şi luptat împotriva francezilor.
Bătălia despre care vorbim, de la Arcole, s-a desfăşurat în timpul războiului napoleonian între Austria şi Franţa, între anii 1796 şi 1797. La finalul anului 1795 singurii adversari ai Franţei au rămas Anglia şi Austria.
Austria stăpânea nordul Italiei, cu excepţia unei porţiuni dintre Munţii Apenini şi Coasta Ligurică, dominate de francezi. Una dintre acţiunile pregătite de Franţa viza Italia şi era condusă de Napoleon Bonaparte, care pe atunci nu avea nici 30 de ani.
Potrivit istoricului Ioan Pop, care a scris mai multe lucrări despre regimentul II de graniţă românesc de la Năsăud, singurul obstacol care stătea în calea celei mai mari victorii a lui Napoleon era podul de la Arcole, apărat de Batalionul II din Regimentul 2 de grăniceri năsăudeni. Străpungerea frontului în acest sector ar fi permis francezilor să atace armata austriacă din spate şi s-o încercuiască.
„Generalii francezi asaltează podul în fruntea semibrigăzilor, dar toate eforturile lor eşuează din cauza rezistenţei dârze a grănicerilor români. (...) Un rol important în aceste lupte l-au avut trăgătorii de elită din cadrul batalionului (n.r. grăniceresc român) care prin tragerile lor precise au provocat mari pierderi inamicului.(...) După o luptă de o violenţă neobişnuită, francezii au fost respinşi, acoperind în grămezi cu trupurile lor podul şi numai puţini reuşiseră să scape din această ploaie de gloanţe”, explică Ioan Pop în Revista Bistriţei.
Între timp soseşte Napoleon Bonaparte, pe atunci comandantul armatei franceze din Italia, care ordonă un nou atac pentru cucerirea podului, însă atacul său este respins de năsăudeni. Uimit de îndârjirea românilor, Napoleon descalecă de pe cal şi conduce chiar el grenadierii la asalt asupra podului.
Ardelenii au fost cât pe ce să schimbe istoria şi să-l omoare pe Napoleon Bonaparte Potrivit lui Gustav Amon Treuenfest, alt istoric ce a surprins istoria regimentului II românesc de graniţă, Napoleon ar fi pornit personal cu drapelul în mână pe pod pentru a-i înflăcăra pe grenadieri.
Grănicerii năsăudeni însă nu s-au clintit din loc şi au creat panică printre inamici, care au căzut de pe pod în mlaştină. Napoleon ar fi fost tras de soldaţii săi în acea învălmăşeală, căzând şi el în mlaştină.
Citeste mai multe pe adevarul.ro.
Cum l-au umilit granicerii din Nasaud pe Napoleon, in batalia de la Arcole
