Am invitat câţiva oenologi sub 40 de ani să ne răspundă la aceleaşi întrebări: ce fac diferit faţă de generaţia anterioară, în ce vin consideră că s-au exprimat cel mai bine şi ce soiuri ar reprezenta cel mai bine România în lume. Am aflat multe lucruri noi, inclusiv că vinul românesc are o potenţială nouă vedetă.
Feteasca neagră, un soi vechi, a cărui istorie se măsoară în secole, a devenit în ultimele două decenii fanionul vinului românesc. Alături de ea, generaţia care vine pune în lumină o soră mult mai tânără. Feteasca regală a apărut abia în perioada interbelică, dar tocmai ea revine în răspunsurile tinerilor oenologi: ca vinul care îi descrie, ca soiul pe care l-ar trimite să reprezinte România în lume sau în ambele roluri.
Noua vedetă din Transilvania
Când întrebi mai mulţi oenologi tineri ce vin îi descrie cel mai bine, te-ai aştepta la tot atâtea răspunsuri diferite. Lucrează în podgorii aflate la sute de kilometri unele de altele, de la Bistriţa-Năsăud la malul Dunării şi din Dealu Mare în Banat, în crame de 10 hectare sau în domenii de câteva sute. Şi totuşi, un nume revine iar şi iar: Feteasca regală.
Ne-au răspuns Sonia Oltean (Valea Ascunsă), Paula Bota şi Cristina Carazan (Liliac), Marius Vasiu (Navigo), Sergiu Savu (Pivniţa Savu), Sabin Baniţă (Crama Ceptura/SERVE) şi Alexandru Mihuţi (Domeniile Sescu), oenologi care au preluat vinificaţia sau care o împart cu cei care i-au format. Din răspunsurile lor se conturează câteva idei comune: vinuri mai uşoare şi mai proaspete, mai puţin alcool, curaj de a experimenta şi o atenţie mai mare la ce îşi doresc consumatorii.
Feteasca regală, soiul „care poate fi peste tot"
Patru dintre oenologii care ne-au răspuns ajung, pe drumuri diferite, la acelaşi soi. Unii aleg Feteasca regală ca vinul care îi descrie, alţii ca soiul care ar trebui să reprezinte România pe pieţele externe, iar cei mai mulţi o văd în ambele roluri. E un soi tânăr după standardele lumii vinului: a apărut la Daneş, lângă Sighişoara, din încrucişarea naturală dintre Feteasca albă şi Frâncuşă, şi s-a răspândit apoi în aproape toate podgoriile ţării.
Paula Bota e la a 15-a recoltă la Liliac, unde a ajuns în ianuarie 2012, anul în care crama de la Batoş şi-a produs oficial primele vinuri. A venit spre vin dintr-un liceu de arte, prin facultatea de agronomie, şi se ocupă de cramă şi de organizare. Când o întrebi ce vin o descrie, alege Feteasca regală Private Selection şi explică de ce: soiul e „versatil, dibaci", poate da un vin proaspăt sau unul rotunjit în baric. „E peste tot, aşa cum şi eu sunt peste tot, şi la birou, şi pe butoaie, şi la tot ce se întâmplă în cramă." Mai e un motiv, la fel de important pentru ea: Feteasca regală e un soi „de Ardeal". Tot pe ea ar pune-o în faţă şi la export.
În DOC Aiud, la Ciumbrud, în Alba, Sergiu Savu ajunge la aceeaşi concluzie pe alt drum. Reprezintă a treia generaţie a unei crame de familie şi este primul inginer oenolog din familie, cu licenţă şi master la USAMV Cluj-Napoca. Pentru el, Feteasca regală „poate fi un vin serios, dar şi jovial în acelaşi timp", un soi care îi lasă oenologului loc pentru interpretări şi expresii diferite. Este vinul care îl reprezintă şi, în acelaşi timp, soiul pe care l-ar trimite să vorbească despre România pe pieţele externe.
Alexandru Mihuţi a ajuns la vin pe drumul cel mai neobişnuit dintre toţi. Socrii lui au plantat 10 hectare la Herneacova, în Timiş, în 2015, când el juca încă baschet de performanţă. În 2017, după o accidentare care l-a ţinut câteva luni departe de teren, a început să lucreze în vie. Familia a vândut struguri până în 2020, când a hotărât să-şi facă propriul vin. Alexandru şi-a făcut ucenicia cu Vasile Hîrîci, unul dintre cei mai cunoscuţi vinificatori din regiune, apoi a continuat singur.
La Domeniile Sescu, vinul care îl reprezintă este tot Feteasca regală, iar motivul ţine de surpriză. În fiecare an descoperi ceva nou: chiar dacă aplici acelaşi protocol, nu ştii la ce să te aştepţi, iar soiul se poate exprima în orice fel de vin. Pentru imaginea externă a României, Alexandru Mihuţi nu se opreşte la un singur soi şi propune triada Feteştilor: Fetească albă, Fetească regală şi Fetească neagră.
Marius Vasiu, oenologul Navigo, nu o alege ca vin personal (spune că se simte mai bine reprezentat de un rosé), dar o recomandă pentru pieţele externe. Argumentul vine din perioada 2015-2017, când a lucrat în extrasezon la Jidvei, în podgoria Târnavelor, unde se află cea mai mare suprafaţă de Fetească regală din ţară, cu expresii foarte variate. Alături de ea, ar adăuga în portofoliul României Tămâioasa şi Busuioaca, soiuri cu „expresivitate şi personalitate" care ar putea avea succes în afară.
Mai uşor, mai proaspăt, cu mai puţin alcool
Marius Vasiu a făcut prima recoltă la Navigo, lângă Cernavodă, în 2016, şi a preluat integral vinificaţia din 2017. Întrebat ce vin îi seamănă, nu alege un roşu dobrogean, ci Siaj Rosé, „mai tineresc, mai rebel, dar şi mai prietenos". Explicaţia vine cu autoironie: „vinurile roşii sunt prea elegante pentru a mă descrie".
Sabin Baniţă, oenologul SERVE de la Ceptura, în Dealu Mare, a crescut printre vii şi a preluat vinificaţia în 2024 de la Aurel Rotărescu, oenologul cramei de la înfiinţare şi mentorul lui din copilărie. Vorbeşte despre o schimbare de ritm între generaţii. În opinia lui, consumatorii de dinainte erau mai dispuşi să aştepte: păstrau sticlele câţiva ani, până când vinul ajungea în zona optimă de consum. „Tinerii nu au răbdare. Vrem totul acum. Să aibă arome, să fie vibrant."
Schimbarea se vede în cele două vinuri pe care le alege ca reprezentative, amândouă o întâlnire între Franţa şi România. Cuvée Guillaume, un Pinot Noir cu 15% Fetească neagră, are toţi strugurii de pe aceeaşi parcelă, culeşi şi vinificaţi împreună. Este fructat şi lejer, ieşit din tiparul vechi al vinurilor extractive şi puternic baricate, după 6-8 luni în butoaie de 400 de litri, noi sau folosite. Cuvée Clemence, cupajul de Chardonnay cu Fetească albă, a trecut şi el la butoaie de peste 400 de litri şi merge spre un stil apropiat de Chablis: echilibrat, fără excese, cu lemn discret, care să lase terroir-ul să vorbească. Pentru pieţele externe, Sabin Baniţă ar trimite Feteasca albă, Negru de Drăgăşani şi Feteasca neagră.
Alături de vinurile mai lejere, tot mai mulţi tineri oenologi privesc spre cele cu alcool redus sau fără alcool. Sonia Oltean, şefa vinificaţiei de la Valea Ascunsă, din Teaca, spune că noua generaţie ia în serios acest trend. Cristina Carazan, venită la Liliac în 2022, unde se ocupă de laborator după studii de chimie la Cluj, o leagă de un consumator preocupat de un stil de viaţă sănătos, dar şi de o realitate foarte concretă a turismului viticol: „Sunt oameni care se deplasează mult, dacă ajung la tine la cramă, măcar pot să guste un vin fără alcool, să sară înapoi la volan şi să plece mai departe." Ca ambasador al soiurilor româneşti, ar alege Feteasca albă, „un soi versatil, sensibil, dar cu personalitate, cu o anumită eleganţă şi subtilitate. Dar totodată e şi foarte funky şi exploziv".
Curajul de a experimenta
Sonia Oltean a venit la Teaca din Cluj, unde şi-a luat licenţa la USAMV în 2020 şi masterul în 2022. Vinul care o descrie cel mai bine are deja o poveste: „Isprava Soniei". La una dintre recolte, emoţia a făcut-o să tragă un Sauvignon Blanc de pe drojdii mai devreme. Fermentaţia s-a oprit, iar vinul a rămas demisec. Tot ea spune că noua generaţie este mai deschisă la experimente şi tocmai a produs un vin perlant, pe care îl vede ca pe un prim pas spre un spumant.
Pentru Sergiu Savu, experimentul trece şi prin trecut. L-am prins la telefon în Biblioteca din Aiud, la două zile după ce încheiase culesul. A descoperit acolo o arhivă de cărţi din secolele XVI-XVIII în care apar şi referiri la producerea vinului şi îşi doreşte să integreze tehnicile vechi în procesele de azi, „cu atât mai mult cu cât tehnologia actuală protejează vinul suficient cât să lase loc experimentului".
La SERVE, Sabin Baniţă a dus experimentul în pivniţă: butoaiele în care se maturează Cuvée Clemence au „ascultat" muzică clasică. Nu Wagner, ci compozitori cu o energie mai luminoasă, ca Mozart şi Chopin.
Marius Vasiu vede diferenţa în felul în care tinerii folosesc tehnologia. Generaţia lui a crescut cu o tehnologie pe care o adoptă şi o înţelege în profunzime, şi asta schimbă felul în care pricepe procesele din cramă. Rezultatul, spune el, este un vin lucrat curat şi proaspăt, care, din punct de vedere al calităţii, stă de la egal la egal cu vinurile din orice ţară.
Curiozitatea nu înseamnă însă controlul fiecărui detaliu. De la Vasile Hîrîci, Alexandru Mihuţi a învăţat că vinul trebuie uneori lăsat să-şi găsească propria voce şi să spună ce vrea el să spună.
Vinul pe limba consumatorului
Dacă un lucru îi deosebeşte limpede de generaţia dinainte, acesta este felul în care se uită la cei care beau vinul. Sonia Oltean vorbeşte despre atenţia la consumatori, mai ales la cei tineri, şi la felul în care vinul este comunicat. Oenologii generaţiei ei încearcă să fie mai prietenoşi şi mai puţin formali. Sergiu Savu spune că tinerii „interpretează vinul pe limba colegilor de generaţie", sunt mai aproape de consumator şi i-l aduc mai aproape. La Pivniţa Savu, apropierea va lua şi o formă concretă: proiectul de oenoturism al cramei este în faza finală a documentaţiei pentru avizarea construcţiei.
Sabin Baniţă formulează cel mai direct ideea. Tinerii oenologi sunt mai deschişi spre piaţă şi se adaptează mai uşor la ce se cere. „La urma urmei, ce ne duce împreună după o zi lungă? Dacă e un pahar de vin, trebuie să fie unul uşor de înţeles, lejer, dar simplitatea are frumuseţea ei, deseori e mai frumoasă decât lucrurile complicate." După o zi grea, vinul nu trebuie să aducă o problemă în plus. Fiecare tip de vin are momentul şi consumatorul lui, iar oenologul trebuie să le poată face pe amândouă.
Atenţia la piaţă nu înseamnă însă renunţarea la exigenţă. La Liliac, Paula Bota descrie o filozofie construită pe calitate, nu pe cantitate: „Pentru că suntem într-o zonă foarte frumoasă, am vrut să facem un vin pe măsură. O producţie mai mică de struguri înseamnă o amprentă mai puternică a terroir-ului şi a soiului." Culesul este manual, strugurii sunt selectaţi o dată în vie şi încă o dată la cramă, iar fermentaţia este urmărită cu grijă maximă.
Cristina Carazan alege şi ea un vin din aceeaşi gamă, Sauvignon Blanc Private Selection, făcut, ca toată colecţia, după principiul „un soi, o parcelă, un vin". Îl descrie ca adus la esenţă, aromat, intens, exploziv, dar atipic, cu note de iarbă verde, mărar şi tomate, un vin de terroir şi de gastronomie care are nevoie de puţină oxigenare înainte de a fi servit.
Gustul de mâine
Niciunul dintre ei nu a vorbit despre vreo ruptură între generaţii. Sabin Baniţă a învăţat vinificaţia de la mentorul lui, Sergiu Savu duce mai departe tradiţia vinului moştenită de la bunicul său, iar Alexandru Mihuţi a învăţat meseria de la un vinificator cu experienţă. Ce aduc în plus este o altă relaţie cu paharul: vinuri mai uşoare şi mai proaspete, deschidere spre alcool redus, curaj de a încerca mereu lucruri noi şi un ochi atent la cel care deschide sticla.
Iar dacă ar fi să alegem o idee care revine în răspunsurile lor, Feteasca regală este cea mai clară. Nu pentru că toţi o aleg în acelaşi fel, ci tocmai pentru că fiecare găseşte în ea altceva: prospeţime, seriozitate, jovialitate, expresivitate sau libertatea de a experimenta. Poate că tocmai această versatilitate explică de ce un soi care s-a răspândit în aproape toate podgoriile ţării ajunge să vorbească atât de bine despre o generaţie care caută, la rândul ei, mai multe feluri de a face vin.
Pe drumul „România din Cramă în Cramă"
Toate cramele din acest articol fac parte din drumul pe care l-am făcut pentru „România din Cramă în Cramă", emisiunea realizată de Wines of Romania în colaborare cu Wines of Europe şi prezentată de Marinela Ardelean. Povestea fiecăreia, şi a oamenilor care fac vinul acolo, o descoperiţi în emisiune.
În şapte episoade, dedicate celor şapte regiuni viticole ale ţării, emisiunea trece prin peste 80 de crame şi ascultă poveştile celor care fac vinul românesc de azi, inclusiv ale generaţiei care îl va face mâine.
Emisiunea se difuzează la Prima TV în fiecare sâmbătă, de la ora 13:00, începând cu 10 octombrie 2026, iar pe 1 decembrie 2026, de Ziua Naţională a României, urmează o ediţie specială.
Un proiect susţinut de CEC Bank România.
Parteneri: AQUA Carpatica, Bitdefender, AnimaWings, Autonom şi Asociaţia Arc Peste Timp.
