PRODUCTIE: 1999
REGIE: David Fincher
DISTRIBUTIE: Edward Norton Brad Pitt Helena Bonham Carter
"Fight Club" este ecranizarea romanului de debut al lui Chuck Palahniuk.
Întorcându-se dintr-o călătorie, un tânăr obişnuit (Edward Norton) face cunoştinţă cu Tyler Durden (Brad Pitt), un individ excentric, cu preocupări cel puţin bizare. Ajuns acasă, după această inedită experienţă, descoperă că apartamentul său a fost aruncat în aer. Fără un acoperiş deasupra capului, îşi caută proaspăta cunoştinţă, şi îi cere găzduire în locuinţa acestuia, o casă foarte dărăpănată. Ducând o viaţă cu totul atipică, cei doi descoperă un nou mod de a lupta împotriva stresului cotidian: bătaia cruntă cu pumnii.
Nu trece mult până când tot mai mulţi bărbaţi, doritori să încerce noua "terapie", încep să frecventeze barul în care îşi petrec cei doi serile. Subsolul barului se transformă într-un adevărat club, cu criterii foarte rigide, în care membri se snopesc în bătaie seară de seară.
Prima regulă a Fight Club-ului: nu vorbeşti despre Fight Club. A doua regulă a Fight Club-ului: nu vorbeşti despre Fight Club.
Popularitatea clubului creşte exponenţial, simpla încercare de a elibera tensiunile negative dând naştere unei adevărate mişcări de eliberare. O eliberare de orice constrângeri. Dar curând lucrurile vor scăpa de sub control, iar iniţiatorii fenomenului Fight Club vor avea parte de surprize de proporţii.
In anul 2000, productia "Fight Club" a fost nominalizata la Oscar, pentru “Cel mai bun montaj sonor”.
Întorcându-se dintr-o călătorie, un tânăr obişnuit (Edward Norton) face cunoştinţă cu Tyler Durden (Brad Pitt), un individ excentric, cu preocupări cel puţin bizare. Ajuns acasă, după această inedită experienţă, descoperă că apartamentul său a fost aruncat în aer. Fără un acoperiş deasupra capului, îşi caută proaspăta cunoştinţă, şi îi cere găzduire în locuinţa acestuia, o casă foarte dărăpănată. Ducând o viaţă cu totul atipică, cei doi descoperă un nou mod de a lupta împotriva stresului cotidian: bătaia cruntă cu pumnii.
Nu trece mult până când tot mai mulţi bărbaţi, doritori să încerce noua "terapie", încep să frecventeze barul în care îşi petrec cei doi serile. Subsolul barului se transformă într-un adevărat club, cu criterii foarte rigide, în care membri se snopesc în bătaie seară de seară.
Prima regulă a Fight Club-ului: nu vorbeşti despre Fight Club. A doua regulă a Fight Club-ului: nu vorbeşti despre Fight Club.
Popularitatea clubului creşte exponenţial, simpla încercare de a elibera tensiunile negative dând naştere unei adevărate mişcări de eliberare. O eliberare de orice constrângeri. Dar curând lucrurile vor scăpa de sub control, iar iniţiatorii fenomenului Fight Club vor avea parte de surprize de proporţii.
In anul 2000, productia "Fight Club" a fost nominalizata la Oscar, pentru “Cel mai bun montaj sonor”.
