Obiceiul a ajuns şi în România, odată cu comunităţile catolice şi protestante din Transilvania şi din Banat, iar data cade într-un moment bun pentru a privi spre crame. Culesul s-a încheiat, vinurile tinere îşi încheie fermentaţia, iar viticultorii pot face primul bilanţ al anului.
Soldatul, mantia şi gâştele
Martin a fost un soldat roman, încartiruit în Galia, care a devenit mai târziu episcop de Tours. Cea mai cunoscută legendă a lui spune că, într-o noapte de iarnă, şi-a tăiat mantia în două şi a dat jumătate unui cerşetor care tremura de frig. Alta explică de ce gâsca a ajuns pe masă în ziua lui: socotindu-se nevrednic să fie episcop, Martin s-a ascuns într-un şopron cu gâşte, iar gâgâitul păsărilor l-a dat de gol.
Semnificaţia zilei vine însă mai ales din calendarul agricol. Pe 11 noiembrie se încheia, în vechile sate europene, anul agricol: se plăteau datoriile, se încheiau contractele, se tăiau gâştele îngrăşate peste vară şi se gusta vinul nou. În Austria, vinul anului se serveşte pentru prima dată ca „Heuriger”, iar cel din anul anterior devine, de atunci, „Alter”, adică vin vechi. În multe comune viticole austriece şi germane are loc şi o binecuvântare a noii recolte. În Ungaria, Márton-nap înseamnă tot gâscă şi vin nou, iar o vorbă spune că cine nu mănâncă gâscă în ziua aceea va fi flămând tot anul.
În România, obiceiurile s-au păstrat mai ales în comunităţile maghiare şi germane. În Mureş, Sfântul Martin se sărbătoreşte cu gâscă şi vin nou, iar la Reşiţa, la Sovata sau la Codlea, copiii ies seara pe străzi în procesiuni cu lampioane, aşa cum se face în satele din Germania şi Austria.
Anul 2026 la Jidvei: cel mai lung cules din ultimii ani
Pe Târnave, în podgoria Jidvei, culesul s-a încheiat anul acesta pe 20 octombrie, după cea mai lungă campanie din ultimii ani. A început cu Fetească regală, Pinot Noir şi Chardonnay, din care se fac vinurile de bază pentru spumante, şi a continuat parcelă cu parcelă, pe măsură ce fiecare soi ajungea la maturitate. Momentul culesului a fost stabilit pentru fiecare soi şi pentru fiecare parcelă pe baza analizelor de laborator şi a criteriilor stricte urmărite de echipa de oenologi.
Seceta a redus cantitatea de apă din boabe, dar nu şi calitatea. Strugurii au fost sănătoşi, neatinşi de boli sau dăunători, iar clima Podişului Târnavelor şi-a făcut partea: dimineţile cu ceaţă de la sfârşitul verii şi din toamnă au încetinit coacerea şi au păstrat aromele, iar diferenţele dintre zi şi noapte, cu aproximativ 22 de grade ziua şi 12 noaptea, au ajutat la acumularea treptată a zahărului şi la păstrarea acidităţii.
„Recolta 2026 este una dintre cele mai bune pe care le-am avut în ultimele decenii, comparabilă cu cea din 2009, un an de referinţă pentru podgoria Jidvei. Din acea recoltă provin vinurile colecţiei de vinotecă Grand Reserve, iar asemenea vinuri pot fi obţinute doar în ani cu adevărat excepţionali”, spune Ioan Mărginean, directorul tehnic de viticultură al Jidvei.
Culesul nu s-a încheiat, totuşi, pentru toate viile. Pe 11 hectare, strugurii de Traminer roz au rămas pe viţă, în aşteptarea gerului din care se va face Eiswein, vinul de gheaţă. Dacă iarna va aduce frigul potrivit, aceşti struguri vor fi ultimii culeşi din recolta 2026, mult după ce restul vinurilor anului vor fi fost deja gustate.
De la Recaş la Jelna, un cules cu ritmuri diferite
În Banat, la Cramele Recaş, anul a fost unul de secetă şi căldură: după luna iunie nu a mai plouat, iar vara a adus temperaturi de peste 40 de grade. Ultimii struguri au intrat în cramă pe 10 septembrie, cu aproape o lună mai devreme decât în primii ani ai lui Philip Cox, coproprietarul cramei, iar cantitatea a scăzut cu circa o cincime. Câteva soiuri au trecut însă foarte bine prin vară: Pinot Noir, Merlot, Feteasca neagră şi Feteasca albă.
În nordul Transilvaniei, la Crama Jelna, din Bistriţa-Năsăud, anul a curs cu totul altfel. Coacerea a fost lungă şi lentă: după un episod scurt de arşiţă de 38-39 de grade, septembrie a adus dimineţi foarte reci, iar producţia a ieşit uşor peste media anuală. Oenologul Darius Pripon spune că parcela din care se face vinul Navicella a dat „poate cea mai bună Fetească albă de până acum”, cu arome intense de piersică şi ananas.
Un pahar pentru noul an al vinului
De Sfântul Martin, mustul din vara aceasta a devenit deja vin în multe regiuni ale României, chiar dacă cele mai multe vinuri ale anului mai au destul de aşteptat înainte să ajungă în sticlă. Pentru cine vrea să păstreze obiceiul, un pahar de vin tânăr şi o gâscă la cuptor sunt un bun prilej de a închina în cinstea unui an pe care viticultorii de pe Târnave îl aşază deja printre cei mai buni.
Povestea recoltei din acest an şi a oamenilor care o îngrijesc, de la Jidvei la celelalte podgorii ale ţării, prinde viaţă şi pe ecran. Cramele enumerate în acest articol sunt doar câteva dintre locurile pe care le veţi cunoaşte îndeaproape în „România din Cramă în Cramă”, emisiune realizată de Marinela Ardelean, Wines of Romania, în colaborare cu Wines of Europe.
În şapte episoade, dedicate celor şapte regiuni viticole ale ţării, emisiunea trece prin peste 80 de crame şi ascultă poveştile celor care fac vinul românesc de azi, inclusiv ale generaţiei care îl va face mâine.
„România din Cramă în Cramă” se difuzează pe Prima TV în fiecare sâmbătă, la ora 13:00, cu o ediţie specială pe 1 decembrie 2026.
