- Filmul are 51 de premii internaţionale
Fără îndoială, Toma Enache este un deschizător de drumuri în cinematografia română, şi nu numai. La prima vedere afirmaţia poate părea hazardată sau encomiastică, aşa că mă grăbesc să argumentez. Actor şi regizor de teatru, Toma Enache (n. 1970, Constanţa) nu a rezistat tentaţiei de a trece în spatele camerei de filmat. Primul său lungmetraj, Nu sunt faimos, dar sunt aromân, înseamnă o premieră absolută, şi nu doar în biografia cineastului, prin faptul că este primul film de ficţiune vorbit integral în limba aromână. Îmbinând melodrama cu legende specific aromâne, Nu sunt faimos… este un film cuceritor prin lipsa de inhibiţii şi deschiderea spre public. Ca urmare a turneului de promovare a filmului – în ţările balcanice în care există comunităţi de aromâni, dar şi peste ocean –, Toma Enache realizează documentarul Armânii (2015), incursiune în istoria şi tradiţiile acestora.
Cel de-al doilea lungmetraj al cineastului, Între chin şi amin, lansat în cinematografe la sfârşitul anului trecut, marchează, iarăşi, o premieră în cinematografia română: este primul film artistic care vorbeşte explicit, deşi cu mijloace specific celei de-a şaptea arte, despre Experimentul Piteşti, pagină neagră din istoria României2. Este, acum, binecunoscut ce s-a întâmplat la Piteşti, pentru a mai insista. Între 1949-1952 în amintita închisoare s-a desfăşurat unul dintre cele mai atroce „experimente” – nu doar din România, din întregul „areal” comunist, aşanumita „reeducare” –, diabolic nu doar prin torturile inimaginabile la care au fost supuşi opozanţi ai regimului, în mare parte studenţi, ci şi prin transformarea victimelor în călăi.
Pe acest fundal istoric se desfăşoară povestea din Între chin şi amin. Toma Enache (coscenarist alături de Elena Enache şi Eugen Cojocariu) imaginează o poveste de dragoste curmată brutal prin arestarea personajului principal, Tase Caraman, şi a fratelui acestuia. Motivele sunt obscure şi, precum în realitate, nici nu contează, fiind un simplu pretext. Cei doi ajung în infernul de la Piteşti, iar ce urmează, deşi (inevitabil) previzibil în parte, este o reconstituire a unui moment istoric departe de triumfalismul „epopeii naţionale” predecembriste. Evident, subiectul nici nu se preta la aşa ceva. Torţionarii, având acordul autorităţilor, au misiunea nu doar de a obţine adeziuni formale la noua ideologie, impusă, ci de a anula complet personalitatea celui „reeducat” prin abdicarea de la convingerile politice până la cele religioase. Iar tortura, întinsă pe parcursul a săptămâni, luni, ani, este principalul mijloc. Scenele din închisoare alternează cu flash-back-uri ale amintitei idile. Este ceea ce îl ţine în viaţă pe Tase. Dragostea pentru Lia şi credinţa în Dumnezeu.
Toma Enache construieşte o dramă veridică fără a se feri, pe alocuri, de un anumit patetism care nu edulcorează, ci face mai accesibil spectatorului adevărul istoric evocat. Povestea nu este lipsită de răsturnări spectaculoase de situaţie, proprii filmului de gen, dar care au rolul de a „sparge” o naraţiune ce ameninţa să devină monotonă. Finalul nu este nici apocaliptic, nici un clasic happy-end. Regăsirea celor doi îndrăgostiţi lasă, pentru a folosi o sintagmă uzuală, să se întrevadă o rază de speranţă. „Răul se stinge de la sine” – spune un personaj; dar numai pentru a reveni sub alte forme, uneori mai rafinate şi, prin aceasta, mai periculoase – este ceea ce sugerează ultimul cadru al filmului.
De reţinut distribuţia bine aleasă, de la tinerii Vali Popescu (Tase) şi Ana Pârvu (Lia), amestec de inocenţă şi duritate, cu o menţiune specială pentru Ioachim Ciobanu (Jurganu – nume sub care poate fi uşor recunoscut Ţurcanu, maleficul şef al celor care s-au pus în slujba răului la Piteşti), şi pentru Constantin Cotimanis (Ciumau, şeful închisorii). Mai rar în filmul românesc un personaj negativ atât de nuanţat, ce frizează rafinamentul pe alocuri, cu atât mai credibil şi mai înspăimântător. Cotimanis realizează aici cel mai bun rol de film printr-o interpretare sobră de mare impact. Sunt de reţinut imaginea lui Alexandre Sachs, coloana muzicală compusă şi interpretată de Gore Eduard şi Adrian Flautistu, costumele şi decorul realizate de Diana Samuilă şi, nu în ultimul rând, machiajul Florinei Mărcuţă.
La doar câteva luni de la lansare, Între chin şi amin a înregistrat peste 25.000 de spectatori, ceea ce înseamnă mult pentru un film românesc, fiind selecţionat şi premiat în aproape 20 de festivaluri naţionale şi internaţionale (Olanda, Spania, Argentina, Statele Unite, Italia, Croaţia, Austria, Indonezia, Marea Britanie ş.a.).
O PARTE DIN IMPRESIILE DESPRE FILM ALE UNOR PERSONALITATI, JURNALISTI, SCRIITORI, ACTORI, PROFESORI, BLOGGERI, aparute in publicatii tiparite sau online
„...unul dintre filmele româneşti care te marchează, care-ţi lasă un nod în gât şi-un gust amar în gură. Despre o istorie pe care avem tendinţa să o uităm, doar pentru că nu am trăit-o noi. Despre închisorile comuniste, despre Experimentul Piteşti, despre suferinţă, prigoană şi ură." (Iulia Kelt, jurnalist)
„E un act total de acuzaţie, o sursă de penitenţă colectivă. Trebuie arătat în toată România, mai ales printre elevii de liceu. Finalul, despre care fireşte că nu vă vorbesc, e cel mai trezitor cu putinţă." (Teodor Baconschi, diplomat, teolog, scriitor)
„O realizare impresionantă. Un subiect dureros. O istorie repovestită. (Cristi Dănileţ, judecator)
„Rămâne un film emoţionant, care îţi zdrobeşte zona de confort, pentru a te conduce către o reflecţie empatică asupra infernului pe care regimul comunist l-a dezlănţuit asupra României. ” (Filp Lucian Iorga, istoric, publicist)
„Dupa terminarea filmului toti cei din sala erau zguduiti de plans, tulburati, maniosi, indignati, neputinciosi... Ne era rusine ca suntem oameni! Filmul monumental al regizorului Toma Enache te zdrobeste la propriu, atat prin veridicitatea povestirii, bazata exclusiv pe cazuri reale, dar si prin problemele de constiinta ce ni le pune.” (Doina Xifta, fost Senior Writer / Editor la Radio Europa Libera)
"Un film despre credinţă, suferinţă, iubire şi iertare. Un film despre viaţa trăită cu trupul în iad şi sufletul în rai. Un film, poem dramatic, odă tulburătoare închinată sfinţilor închisorilor comuniste şi în mod special celor care au trăit ororile „Experimentului Piteşti” Un film, duş rece, care să spele, să trezească şi să lumineze conştiinţe. Un film bandaj pe rănile încă vii ale unei naţii. ” (Vali Pena, actrita)
"...e greu să tragi concluzii după un film care îţi lasă un gol în stomac".(Sebastian Jucan, jurnalist)
„În ciuda scenelor cutremurătoare, dar atât de autentice (o spun în cunoştinţă de cauză), filmul reprezintă o simfonie a vieţii şi a dragostei”. (Corina Cuşa, profesor, fiica fostului detinut politic George Cuşa)
„Toma Enache a făcut un film dur şi trezitor. Un film necesar, despre „Experimentul Piteşti". (Ana Barton- scriitoare)
„Un film despre întâmplări din care nu mai poţi face poezie, pentru că deja realitatea e Poezie, tragică, cutremurătoare, dar cu acele irumperi de rai ce dau fiorul credinţei neclintite. Scenariul, regia, interpretarea actorilor, imaginea, sunetul, decorurile sunt la nivelul capodoperelor cinematografice. Veniţi în sălile de cinema să vedeţi acest film cutremurător de frumos, să ne recăpătăm memoria, luând lumină din torţa martiriului!” (Florin Caragiu, scriitor)
„Revelatia cinematografica a anului 2019 pentru un film memorabil, un viitor reper in educatie cinematografica, dar si istorica, a fiecarui roman.”(Adela Diaconu, Jurnalist TV)
„E acolo o întrepătrundere a două lumi atât de îndepărtate una de alta, dar care-şi caută parcă un numitor comun, un clivaj între umanitate şi bestialitate realizate numai din imagini şi muzică, aşa cum numai în marile filme de artă vezi. (…)Te duce în iad, îţi arată că oamenii pot deveni brute, te scufundă în smoala încinsă a lumii păcătoşilor, te ţine acolo sufocat şi revoltat, cu lacrimi de neputinţă în ochi, pentru ca apoi să te ridice spre rai.” (Cristian Hagi, jurnalist)
„Personal, am fost impresionată de metafora câmpului plin de macii roşii şi de acordurile ce au prefigurat partitura finală a „Odei lui Dumnezeu” aşezate cu fineţe regizorală, pe parcursul celor aproape două ore ale filmului, exact la limita la care, aflat în scaunul de spectator, aveai convingerea că nu mai poţi privi..." (Luiza Rădulescu Pintilie, jurnalist)
„Puţine filme reuşesc să surprindă adevărata dimensiune a răutăţii umane. ...cu o valoare istorică incontestabilă, realizat cu gust, emoţie şi măiestrie, de un regizor experimentat.“ (Recenzie Prisma Film Festival - Roma)
„Este un film despre dragoste si ura, fericire si suferinta, despre tradare si iertarea aproapelui care a tradat, despre dorinta omului de a-si salva viata (pierzandu-si sufletul) si sufletul (pierzandu-si viata), despre credinta si miracole, despre puterea rugaciunii, despre modul in care Dumnezeu rasplateste pe pamant credinciosia celor credinciosi, despre modul in care Dumnezeu alege sa raspunda la rugaciuni.” (Lavinia Tec, conf. univ. dr. Universitatea de Vest)
Este un film cutremurător, care se urmăreşte cu pumnii strânşi de revoltă şi sufletul ghem, de durere. (VP TV, Ploiesti)
„Un film mai mult decât convingător, care trebuie văzut pentru a ne curăţa interior, măcar prin mărturisire” (Vlad Rădescu, actor)
„Nu am ştiinţă de un alt regizor român care să fi realizat un film pe măsura acestuia.” (Catia Maxim, scriitoare)
"...un fier încins care lasă urme in carnea ta, te simţi torturat la propriu in sală , in scaunul tău confortabil de unde durerea fizică dispare si rămăn intrebările legate de existenţa umană...de magnitudinea ororilor fenomenului Piteşti... (Stela Cocârlea - coregraf )
"...un film despre toată suferinţa umană, care nu poate fi exprimată în cuvinte... Sunt pagini dintr-o istorie aşa cum a fost, care nu figurează în manualele de şcoală generală sau de liceu nici acum." (Monica Andrei- critic de teatru)
" Scenele grafice de violenţă, ce pot părea gratuite şi repetitive, au reuşit să ilustreze perfect nu doar torturile fizice, ci şi teroarea psihologică care a reprezentat realitatea cotidiană pentru victimele experimentului Piteşti." (Sorin Grecu, poet)
„Ce fel de urme ar putea lăsa acest film în sufletele voastre? Nu ştiu. Pe mine m-a îndreptat spre scaunul de spovedanie. Cu ani în urmă, când a apărut filmul rusesc «Ostrovul», am scris un articol, intitulat «Ostrovul sau întoarcerea filmului risipitor», prin care arătam că spectatorii acestui film au făcut un pelerinaj într-un cinematograf. Cred că acum aş putea spune un lucru asemănător despre spectatorii filmului «Între chin şi Amin»: ei merg la un pelerinaj la închisoarea Piteşti.” (teolog, scriitor Danion Vasile)
„Iubire şi ură, istorie ori veşnicie, credinţă şi apostazie, sadism şi rezistenţă, paradis sau apocalipsă. Despre asta este vorba în filmul intitulat „Între chin şi amin” — o cutremurătoare ecranizare a „Fenomenului Piteşti” petrecut la începutul anilor 1950, înainte de moartea lui Stalin.” (Mihail Neamtu, scriitor)
„Câmpul de maci care apare în film îl asociez cu paltonul roşu din „Lista lui Schindler”. Este frumosul într-o lume în care Dumnezeu a fost trimis în exil. Mi-a plăcut teribil cum prin această alternanţa de scene, subtil Toma Enache strecoară speranţa. Nu toţi avem stofă de eroi, dar am putea măcar să le cinstim memoria. „Între chin şi amin” filmul lui Toma Enache asta face le cinsteşte memoria şi ne mai spală din păcate.” (Emilia Chebac, scriitoare/ blogger)
„Emoţionante momentele când – prăbuşit pe patul închisorii – îi vedem degetele mişcându-se pe nişte coarde imaginare, interpretând Odă lui Dumnezeu, lucrarea sa neterminată. Mi-a amintit asta de un moment asemănător, în care o violonistă evreică interpretează doar din degete un concert, deportată în Siberia – unde avea să-şi afle sfârşitul, în filmul „Le concert” al lui Radu Mihăileanu. Ambii regizori au înţeles pe deplin drama artistului lipsit de obiectul pasiunii sale şi aruncat într-un univers concentraţionar. Trebuie văzut filmul mai ales de către tineri, pentru a şti că ororile comunismului nu sunt poveşti şi pentru a-şi crea anticorpi. Mai ales că trăim într-o lume ciudată, unde informaţia circulă din ce în ce mai mult deformată, din ce în ce mai cosmetizată. Şi unde ororile nazismului sunt des prezentate şi disecate, dar – în mod ciudat – cele ale comunismului sunt prezentate adesea estompat, deşi comunismul a ucis indiscutabil mai mulţi oameni şi a distrus mai multe destine decât nazismul.” (Slilviu Macrineanu, scriitor, blogger)
„E echilibrul perfect dintre poetic şi violent, dintre romantic şi dramatic în aşa fel încât spectatorul să poată face faţă adevărului şocant pe care, poate, majoritatea dintre noi nu îl cunoaştem sau nu vrem să îl credem... …simbioza între muzică şi desfăşurarea evenimentelor a fost absolut perfectă, fragmentele alese accentuând starea pe care acţiunea filmului voia să o transmită. Aşadar, „Între chin şi amin" ar trebui să fie un must see al tuturor cinefililor, şi nu numai, datorită faptului că este primul film artistic care abordează acest subiect al cărui impact emoţional este covârşitor. " (cronica Asociatia Studentilor Jurnalişti, Iasi)
„Aş vrea să scriu o odă. Unora li se va părea o exagerare sau o atitudine patetică. Desigur, nu se scriu ode despre filme, deşi acest film ar merita. Seara trecută, într-o atmosferă care confirmă pe deplin spiritul Timişoarei, s-a lansat, la Capitol, filmul ”Între chin şi Amin”, o capodoperă, în care redarea adevărului despre ororile comuniste, despre închisorile în care a fost distrusă intelectualitatea României, în anii 50, dar şi arta, au ţinut cu sufletul la gură aproape 1000 de oameni! Enache a realizat un film pe care toată naţia trebuie să-l vadă! Cât mai curând! Iată un film ce ar putea fi propus pentru Oscar 2021. România ar putea câştiga." (Lia Lucia Epure jurnalist)
”Între chin şi amin”, un film care te transformă cu uşurinţă din spectator în martor. Martor al unei părţi dureroase a istoriei noastre... (Daniela Burlacu, scriitoare, jurnalista)
„În această seară am fost exact Între chin şi amin, la proiecţia filmului cu acelaşi nume, un film absolut FENOMENAL, TERIBIL DE CURAJOS, CURAT, CRUNT DE REAL, ADEVĂRAT SI PROFUND! .....SI ROMÂNESC! Am alternat între stările din cuvintele: crunt, înfiorător, trist, îngrozitor, imposibil, halucinant, Doamne fereste sau "de neimaginat". (Diana Geambasu, spectator)
"... frumos, curajos si delicat. ...topeste cat se poate mizeria umana intr-o poveste de dragoste, in iubirea insasi...". (Răzvan Nicolescu, spectator, Londra)
"Filmul transmite intr-un dozaj foarte fin reglat de catre regizor, bestialitatea cu care comunismul a fost impus...Am remarcat imaginea si coloana sonora de exceptie, care poate concura fara complexe alaturi de productii cinematografice americane..." (Marius Zlătescu, spectator)
"Răscolitor!!!... Excepţională realizare! M-a bucurat nespus să constat că filmul românesc valoros nu a murit... (Adina Mitroiu - spectator, Satu Mare)
„Intre chin si amin, sau între tortura fizică, umilinţa, durerea insuportabila şi credinţa! Un film cutremurător, crud, dar adevărat! Acest film a rascolit constiintele noastre, ne-a pus in situatii tensionate, ne-a pus intrebari, ne-a adus tristete, mila, speranta si determinare.”(Carmen Novac, spectator)
PREMII ŞI NOMINALIZĂRI LA FESTIVALURI INTERNATIONALE SI NATIONALE
Accolade Competition 2020
Won, Award of Excellence Special Mention - Feature Film
Won, Award of Excellence - Direction
European Cinematography Awards (ECA) 2020 ( AMSTERDAM)
Won, November Award Best Director
Five Continents International Film Festival 2020 (VENEZUELA)
Won, Best Make Up Feature Film
Won, Best Cinematography Feature Film
Won, Special Mention Director Feature Film
Won, Special Mention Costume Design Feature Film
Won, Special Mention Sound Design Feature Film
Won, Best Supporting Actor Feature Film Constantin Cotimanis
Won, Special Mention Lead Actor Feature Film Vali Popescu
Won, Best Feature Film
Best History Feature Film
Won, Special Mention Art Direction Feature Film
Won, Best Screenplay Feature Film
Toma Enache, Eugen Cojocariu, Elena Enache
Won, Jury Prize
Special Mention Lead Actress Feature Film
Won, Best Feature Film
Best Production Feature Film
2020
Kosice International Monthly Film Festival 2020
Won, March Award
Best Director Feature Film
Montreal Independent Film Festival 2020
Won, International Narrative Feature
Best Direction Toma Enache
New York Movie Awards 2020
Won, December Award
Best Feature Film - Honorable Mention
North Europe International Film Festival 2020 (LONDON)
Nominated, Jury Prize
Best Director of a Foreign Language Feature Film
Toma Enache
Nominated, Fusion Award
Best Make-up Florina Marcuta
Nominated, Fusion Award
Best Production Design Foreign Film
Diana Samuila,Medeea Enciu
Won, Fusion Award
Best Supporting Actor in a Foreign Language Film
Constantin Cotimanis
Nominated, Jury Prize
Best Original Screenplay of a Foreign Language Feature Film
Toma Enache, Eugen Cojocariu, Elena Enache
South Europe International Film Festival 2020 (VALENCIA)
Nominated, Festival Award
Best Foreign Language Feature Film
Nominated, Fusion Award
Best Original Screenplay of a Feature Film
Toma Enache, Eugen Cojocariu, Elena Enache
Nominated, Festival Award
Best Director of A Foreign Language Feature Film
Nominated, Festival Award
Best Costume Design Diana Samuila
Nominated, Festival Award
Best Hair, Make-up, and Body Design
Florina Marcuta (makeup artist)
The IndieFest Film Awards 2020
Won, Award of Excellence Special Mention
Feature Film Toma Enache
Vienna Film Awards 2020
Won, Jury Prize
Best Drama
Atlanta Award Qualifying Film Festival 2020
Won, Best Political Film
Amsterdam World International Film Fest 2020
Won , Jury Prize
Best Feature Film
Balkan Film&Food Festival , Pogradec 2020
Won, Jury Prize
Human Rights Award
Around International Film Festival, BARCELONA
Won, ARFF Official Award
Best Director ,Toma Enache
European Cinematography Awards (ECA)2019
Won, July Award
Best feature film
European Screen Awards 2019
Won, Platinum Award
Emerging European Director Toma Eache
Florence Film Awards 2019
Won, Florence Film Award
Best Director Feature Film
Won, Honorable Mention
Make-up
Won, Florence Film Award
Best Production Design
Gold Movie Awards 2019
Nominated, Best of the Year Award
Best Foreign Language Feature film
IPIFF - Independent Producers Indie Film Festival 2019 (Romania)
Won, IPIFF Trophy
Best Feature Film
Toronto International Film and Video Awards 2019
Nominated, TIFA Award
Best Feature Film Mid Budget
UCIN Awards (Romania), 5 nominations:
Special Jury Award
Best Screenplay
Best Lead Actor
Best Editing
Best Makeup
Won, UCIN Special Mention - Diploma of Excellence
SEMIFINALIST
World of Film International Festival Glasgow
Madrid Film Awards
Cyrus International Monthly Festival of Toronto
OFFICIAL SELECTIONS
The European Independent Film Award
Euro Film Festival Geneva (winners will be announced in October 2020)
ProToPost – Communism International Film Festival (winners will be announced in November)
Buenos Aires International Film Festival
Vienna Independent Film Festival (2 nominations; winners will be announced on October 5, 2020)
French Independent Film Festival (not held yet)
Ciudad del Este Independent Film Festival (nomination Best Feature Film)
FIRM Film Festival (Valladolid), Spain (nomination Best feature Film)
Rome Prisma Independent Awards, Italy
International Sound and Film Music Festival, Croatia
