Singuri pe lume

Captivi într-o lume a tăcerii, nu ştiu ce este zâmbetul, iar bucuriile normale ale copilăriei le trec prin faţa ochilor, la fel ca o maşină, sau un câine sau...ca un om. Fără să le trezească vreo emoţie sau să le scoată vreun sunet. Sunt copiii autişti, o plagă de care statul român nu are nevoie. Aşa se face că nu ştim câţi sunt la număr, dar observăm că sunt din ce în ce mai mulţi. Şi mai singuri. Şi mai trişti.