19 ani! Un sfert din viaţa unui om! Atât s-au chinuit doi soţi din Cluj într-o casă... care numai casă nu a fost. Era de fapt o cameră de 22 de metri pătraţi dintr-un cămin de nefamilişti. Iarna pereţii aproape că erau acoperiţi de gheaţă. Simţeau frigul până în măduva oaselor, iar copiii se îmbolnăveau des. Când nici nu mai sperau să se mute vreodată într-o casă decentă, viaţa i-a surprins plăcut.
După două decenii de aşteptare, Ioan se mândreşte astăzi cu noua locuinţă şi le-o prezintă tuturor celor care-i trec pragul cu bucurie.
Familia lui este beneficiara unei case Habitat for Humanity, în Chinteni, lângă Cluj... o casă pe care şi-au dorit-o cu toţii atât de mult. Jumătate din viaţă şi-au petrecut-o într-o cutie de chibrituri, o cameră de cămin care i-a îmbolnăvit.
Au fost momente când familia Ţîgşorean îşi pierduse orice speranţă. Şi Ioan şi Ana se gândeau că vor îmbătrâni, alături de copiii lor, în 22 de metri pătraţi. Nici părinţii lui şi nici părinţii ei n-au avut puterea să-i ajute. Băncile le-au refuzat cererile de credit pentru că familia trăia doar din venitul câştigat de Ioan ca vatman. Când au aflat că au fost selectaţi să intre în program şi că vor avea o casă au simţit că lumea toată e a lor.
Acum familia locuieşte în condiţii decente. Au baie, bucătărie, două dormitoare şi living. Un lux faţă de cum au trăit.
Cei mai fericiţi sunt copiii. Fiecare are acum camera lui, spaţiu, intimitate.
Ambii soţi pot spune astăzi, cu mâna pe inimă, că s-au născut a doua oară. Sunt împliniţi, sunt fericiţi, au tot ce şi-au dorit.
Douăzeci de ani şi-au dorit aceşti oameni o casă. Au visat, au sperat, au aşteptat. Şi iată că atunci când ai un vis, destinul poate aranja lucrurile în aşa fel încât să întâlneşti oameni care să te ajute să ţi-l îndeplineşti.
