Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost interesaţi să afle cu un ceas mai devreme când vine sfârşitul. Şi nu despre sfârşitul lumii este vorba, ci despre sfârşitul vieţii - nici măcar al vieţii lor, ci al celor dragi, de care ştiu că se vor despărţi pentru totdeauna. Semnele se arată atât celor care vor pleca într-o altă lume, cât şi celor care rămân. Trebuie doar să ştim să le citim şi să ne folosim judicios de informaţiile primite.
Există multe cărţi care tratează acest subiect, de asemenea, articole publicate în reviste de ştiinţă sau de paranormal, ca şi mărturii care circulă din om în om, oralitatea jucând încă un rol important în acest domeniu.
Jurnalista americană Patricia Pearson a scris o carte întreagă despre ce se întâmplă cu muribunzii în ultimele 72 de ore de viaţă - „Cum să deschizi uşa Raiului. Povestiri despre Viaţă, Moarte şi ce urmează după”. Psihiatrul Raymond Moody a făcut şi el o cercetare pe care a dat-o publicităţii. S-au făcut sondaje de opinie, statistici, rechizitorii, toate cu acelaşi scop: să se afle ce se întâmplă în orele care preced extincţia omului.
Iată şi câteva concluzii la care au ajuns aceste studii, cercetări, sondaje ş.a. - concluzii care se potrivesc cu o serie e mărturii strânse chiar pe teritoriul României:
1. Cu 72 de ore înainte, cei care sunt pe patul de moarte primesc semne de la cei dragi, stinşi de pe lume.
Preoteasa M.C., în vârstă de 92 de ani, a povestit, cu 3 zile înainte de a muri, cum părintele, soţul său decedat, se aşezase pe marginea patului şi îi spusese că trebuie să pregătească rochia de culoarea viorelelor, pentru că vor pleca într-o călătorie.
C.I., ciobăniţă din Carpaţii Meridionali, povesţeşte că bunicul său i-a spus, într-o dimineaţă de joi, că dacă sâmbătă va mai fi acasă, atunci va veni la ea în vizită, dar să nu se sperie, căci e posibil şi ca el să nu poată veni. Sâmbătă la prânz, bătrânul şi-a dat duhul, cu puţină vreme înainte ca nepoata să intre în sat, ca să-l ia la ea.
De obicei, în ultimele 72 de ore de viaţă muribunzii vorbesc foarte mult despre o călătorie pe care o vor face curând. Cel mai adesea, cer să le fie pregătite hainele şi încălţările sau să le fie cumpărate bilete pentru drum. De multe ori, călătoriile la care fac referire sunt irealizabile, fie pentru că starea de sănătate a muribunzilor este foarte precară, fie pentru că persoanele pe care le amintesc în cererile lor şi despre care spun că îi vor însoţi sunt moarte demult.
2. Înainte de moarte, rude sau prieteni decedaţi vin să îi ajute pe muribunzi să facă Marea Trecere
Conform statisticilor, chiar şi persoane aflate în comă îşi pot reveni în ultimul ceas de viaţă, devenind conştiente şi, în acelaşi timp, „stând de vorbă” cu persoane demult decedate. Dacă le întrebi despre lucruri din realitatea imediată, îţi vor răspunde coerent, deşi, pe de altă parte, sunt absolut neverosimile dialogurile pe care le poartă cu persoane care nu se află acolo. Astfel de reacţii sunt mai evidente la muribunzii care au avut de traversat o boală grea şi istovitoare, care le-a sleit puterile.
Este clasic printre cei care studiază acest fenomen cazul unei femei bolnave de cancer, care, pe patul de moarte, vorbeşte cu tatăl ei - mort - şi, totodată, spune că vede o altă rudă, care decedase de curând, şi despre a cărei moarte ea nu aflase nimic (căci i se ascunsese adevărul). Cei doi îi spuneau să se pregătească, pentru că vor pleca împreună într-o călătorie lungă.
3. Tunelul şi lumina albă
Despre tunelul la capătul căruia te aşteaptă - şi te absoarbe - o lumină albă au adus mărturie chiar cei care „s-au întors din morţi”, cei care şi-au revenit din moartea clinică. Tunelul poate fi alb, cenuşiu sau oranj, însă culoarea luminii de la capătul lui este mereu aceeaşi: albă, strălucitoare. În unele cazuri, tunelul este posibil să nu existe, iar lumina albă să se reverse de la marginea orizontului, inundând rapid spaţiul către cel care se află la pragul dintre lumi, scrie antenasatelor.
Mărturiile celor care şi-au revenit din moartea clinică sunt copleşitoare, ei vorbesc despre o stare de linişte şi de beatitudine pe care o dă această lumină, despre calm şi căldură şi sentimentul de siguranţă, din care le vine greu să se smulgă.
4. Mesaje de pe pragul dintre lumi
Adesea, imediat ce au trecut pragul dintre lumi, cei decedaţi comunică foarte puternic cu o persoană (o rudă) care nu s-a aflat lângă ei în momentul decesului, dar de care îi lega o emoţie puternică. Soţi, copii sau nepoţi, aflaţi departe de rudele lor care au „făcut pasul”, primesc la ceasul respectiv un semn. Poate fi un semn fizic: o pană care cade din cer, o frunză adusă de vânt, poate un zgomot puternic sau, dacă asta se întîmplă în timpul nopţii, un vis cu semnificaţii multiple, în care moartea este reprezentată printr-o metaforă. Rudele acelea se trezesc atunci cu un frison rece, se uită la ceas, sunt cuprinse de nelinişte, dar de cele mai multe ori cad din nou într-un somn adânc. Mai târziu, află că la ceasul respectiv persoana iubită a plecat din viaţă.
5 lucruri incredibile care se întâmplă la pragul dintre viaţă şi moarte
