Şcoala adaptării

Ora 9 dimineaţa. Şcoala 173 din sectorul unu al Capitalei. Un gard semi-stabil şi semi-închis ne primeşte parcă indecis. Zgribulită, o profesoară aleargă stingher prin curte. O găsim câteva minute mai târziu, cotrobăind, concentrată, printre vechituri şi gunoaie. Noroc cu fochistul. Aflăm că nu e o minciună la mijloc. Şi că aici...a fost o şcoală. Între timp, ce-a fost bun, a continuat să cadă, iar elevii au fost mutaţi prin vecini. La Teleşti-Gorj, bătrâna doamnă-şcoala, a fost mai primitoare. Şi-a deschis uşile larg pentru toată lumea. Să vadă ţara ce nu s-a mai văzut. Şcoală la sat cu sistem de supraveghere video. Şi cu... ploaie...la clasă. Numai că banii au rămas în cont. Aşa că, între timp, elevii fac slalom printre picăturile de ploaie. Şi îngheaţă de frig. Privind admirativ modernizările sistemului. Acelaşi, peste tot. Noroc că ei sunt mici.