Pelicula „La strada“ (1954), a lui Federico Fellini, cu Giulietta Masina şi Anthony Quinn în rolurile principale, a obţinut în 1957 premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Culorile lipsesc, însă vitalitatea personajelor principale, Gelsomina şi Zampano, nuanţează toate momentele, fie apăsătoare, fie pline de voioşie. Jocul actorilor şi costumele creează o atmosferă teatrală. Zampano, artist ambulant, o ia pe Gelsomina de lângă familie, pentru a-l ajuta cu spectacolele. Mama fetei se comportă ca un Mefisto, ba chiar se apropie de umărul ei şi o convinge să plece cu Zampano, pentru a-şi ajuta cu bani familia. Plânsul fără lacrimi al mamei, personaj histrionic, conturează încă de la început o perspectivă narativă emfatică: şi bucuria, şi tristeţea sunt intens trăite. Din film nu lipsesc elemente precum circul, marea şi nunta, pe care Fellini le aduce în multe dintre producţiile lui cinematografice. „La dolce vita“, „Opt şi jumătate“ şi „Nopţile Cabriei“ sunt doar câteva dintre ele. Scenele cu Gelsomina şi Zampano alternează cu cele unde camera se îndreaptă către un număr mare de oameni. Mulţi dintre ei nici nu au replici, dar contribuie la „gălăgia artistică“ atât de apreciată de Fellini.
„La strada“ Regia: Federico Fellini Scenariul: Federico Fellini, Tullio Pinelli, Ennio Flaiano Distribuţia: Giulietta Masina, Anthony Quinn, Richard Basehart, Aldo Silvani, Marcella Rovere, Livia Venturini Imaginea: Otello Martelli Montajul: Leo Catozzo
„Ossessione“/ „Obsesie“ (1943) a fost filmul de debut al regizorului Luchino Visconti, reprezentant de seamă al neorealismului italian. Scenariştii au păstrat în mare parte povestea romanului „Poştaşul sună întotdeauna de două ori“ de James Cain, publicat în 1934. Întâlnirea dintre Giovanna (Clara Calamai), şi Gino (Massimo Girotti) are loc în bucătăria restaurantului al cărui patron e soţul acesteia, Giuseppe (Juan de Landa). Camera îi aduce în prim-plan pe cei doi protagonişti, privindu-se unul în ochii celuilalt. Muzica, decorul şi, cu precădere, acţiunea fac trimitere la filmul noir. În numele dragostei, Giovanna şi Gino plănuiesc să îl omoare pe Giuseppe, cu gândul să fugă apoi cât mai departe. După câteva proiecţii în cinematografe, în anul lansării, filmul a fost interzis de guvernul fascist, pentru că ar fi promovat imoralitatea şi pasiunea necontrolată. În septembrie 1943, autorităţile au distrus pelicula, fără să ştie că Visconti ascunsese o copie a negativului.
„Obsesie“ Regia: Luchino Visconti Scenariul: James M. Cain, Luchino Visconti, Mario Alicata, Giuseppe De Santis, Gianni Puccini Distribuţia: Clara Calamai, Massimo Girotti, Juan de Landa, Dhia Cristiani, Elio Marcuzzo, Vittorio Duse, Michele Riccardini Imaginea: Domenico Scala, Aldo Tonti Montajul: Mario Serandrei
Citeste mai mult: adev.ro/nxe6
Mama ar face orice pentru a-i asigura fetei cariera pe care ea nu a avut-o. Oglinda, printre altele, simbol al vanităţii, reflectă chipul Maddalenei, pe când aceasta pune la cale viitorul fiicei. Dorinţa de a-şi atinge scopul pare mai puternică decât afecţiunea pentru Maria — o loveşte când îşi murdăreşte rochiţa, însă, la scurt timp, o sărută şi o îmbrăţişează. Pe măsură ce ambiţia mamei creşte, momentele dramatice le înlocuiesc pe cele comice. Audiţiile aduc emoţii puternice, lacrimi şi nemulţumiri, dar, în acelaşi timp, prezintă tipologii umane din sfera clasei muncitoare, la care Visconti se raportează frecvent, în pofida originilor lui nobile.
„Bellissima“ Regia: Luchino Visconti Scenariul: Cesare Zavattini, Suso Cecchi D'Amico, Francesco Rosi, Luchino Visconti În distribuţie: Anna Magnani, Walter Chiari, Tina Apicella, Gastone Renzelli, Tecla Scarano, Lola Braccini, Arturo Bragaglia, Nora Ricci, Vittorina Benvenuti Imaginea: Piero Portalupi, Paul Ronald Montajul: Mario Serandrei
