Masivul Cetate din Roşia Montană a reprezentat pentru mai mult de 2000 de ani principalul „furnizor“ de aur din Munţii Apuseni. Până în 1971, exploatarea s-a realizat exclusiv în subteran. Pe vârful acestui masiv de la cota de circa 1000 de metri în jos au fost create de minerii antici cu focul şi apa, dalta şi ciocanul, celebrele ”curţi de aur”, imense şi impresionante goluri săpate în roca dură a vulcanului, monumente istorice.
Masivul Cetate este unul din principalele masive muntoase cu mineralizaţie auro-argentiferă din perimetrul minier Roşia Montană şi a fost exploatat intens atât în antichitate cât şi în perioadele medievală, modernă şi contemporană. Tot aici de-a lungul miilor de ani s-a sfredelit subteranul pe o adâncime de 400 metri, până la cota +655 metri şi tot în acest masiv în anul 1971 a început o exploatare minieră la suprafaţă ce a durat până în anul 2006.
Iniţial, vârful Cetate avea înălţimea de 1003 metri dar după 1971, masivul a fost ”nivelat” până la cota 910 metri, ca urmare a exploatării în carieră. Lucrările vechi din Cetate constau în principal din patru şantiere de exploatare de suprafaţă, verticale, de mari dimensiuni, denumite curţi de aur: Curtea I se întindea pe o suprafaţă de 2.400 metri pătraţi până la 60 metri adâncime; Curtea II - 1.200 metri pătraţi până la 50 metri adâncime; Curtea III - 600 metri pătraţi până la 50 metri adâncime; Curtea IV - 300 metri pătraţi până la 40 metri adâncime.
Proiecte pentru exploatarea în carieră
Accesul la aurul masivului Cetate din Roşia Montană era favorizat de altitudinea faţă de împrejurimi şi văile adânci din jurul lui. Au fost motivele principale, pentru care încă de la mijlocul anilor 1700 s-au făcut proiecte pentru exploatarea a părţii superioare a muntelui. Geologul Franz von Hauer propunea în 1851, în urma unei vizite de documentare la Roşia Montană, „exploatarea la suprafaţă a părţii superioare a muntelui şi realizarea unei singure instalaţii de prelucrare a minereului pe râul Arieş, care să înlocuiască cele 1.074 de şteampuri cu 7.086 de săgeţi, aparţinând băştinaşilor“, se spune în cartea „Roşia Montană, Cetatea de scaun a aurului românesc“, scrisă de Aurel Sîntimbrean şi Horea Bedelean.
În viziunea unui alt geolog, M.Paffy, „Vârful Cetăţii constă dintr-o brecie specifică cuarţoasă, cimentată foarte puternic. Acest minereu este aşa impregnat cu aur, încât cu o instalaţie modernă se poate prelucra în întregime“, se mai arată în lucrarea citată. Au fost şi voci care au spus că, din cauza „metodelor primitive de prelucrare şi a lipsei de capital necesare, cantitatea de aur extrasă este mult inferioară cantităţii ce va trebui scoasă din acest deal“. Cele mai importante studii ale geologilor români despre bogăţiile din adâncurile masivului cetate s-au făcut în perioada interbelică, între 1933-1936. Preocupări majore au avut inginerii I. Lăzărescu, I. Marin, academicianul N. Petrulian şi fostul şef al exploatării de la Roşia Montană, Ilie Popa.
Citeste mai multe pe adevarul.ro.
Secretele Masivului Cetate din Rosia Montana, locul unde peste 2000 de ani s-a sfredelit pamantul in cautarea aurului
