"Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!" Este strigătul care i-a îndemnat pe mii de oameni să iasă în stradă pe 18 decembrie 1989, la Timişoara. Ei au fost cei care au pornit revolta care a dus la înlăturarea regimului comunist. Cu piepturile goale, zeci de tineri au fost răpuşi de rafalele mitralierelor. La 25 de ani de la evenimentele sângeroase, Timişoara şi-a plâns eroii, care şi-au dat viaţa, pentru libertate.
Veniţi cu sutele în centrul oraşului, timişorenii au ţinut să-şi arate respectul faţă de cei care s-au jertfit în cea mai neagră zi a Revoluţiei.
Oamenii au acoperit cu lumânări treptele catedralei din Timişoara, apoi s-au îndreptat spre Cimitirul Eroilor.
În urmă cu 25 de ani, la Timişoara, libertatea a fost obţinută prin vărsare de sânge.
A fost haos pe 18 decembrie 1989, după ce militarii au intervenit în forţă pentru a doua zi consecutiv. La ordinele lui Nicolae Ceauşescu, au tras în sutele de timişoreni care au îndrăznit să manifesteze împotriva regimului.
Despre clipele trăite în acele zile, Mihaela Ferkel povesteşte, chiar şi la un sfert de secol distanţă, cu amărăciune.
Ştefan, soţul ei, şi alţi zeci de manifestanţi au căzut seceraţi de rafalele de gloanţe trase de militarii de pe taburi. Împuşcat în abdomen, bărbatul, în vârstă de 43 de ani, a fost transportat la spital, unde sute de răniţi ajungeau ca pe bandă rulantă.
Veştile despre măcelul de la Timişoara treceau graniţele României. Postul de radio Europa Liberă transmitea, în seara de 18 decembrie, un mesaj al Regelui Mihai, adresat românilor, la 42 de ani de când fusese alungat din ţară de comunişti.
Ca să muşamalizeze masacrul, Elena Ceauşescu a ordonat „Operaţiunea Trandafirul", o diversiune prin care trebuia să se creadă că revoluţionarii ar fi fugit peste graniţă. În realitate, trupurile a peste 40 de manifestanţi ucişi, printre care şi cel al lui Ştefan Ferkel, au fost furate de la morga spitalului din Timişoara şi au fost incincerate la Crematoriul „Cenuşa" din Capitală.
Văduvă la doar 30 de ani, Mihaela n-a aflat nici până azi cine i-a omorât soţul. Fiul ei, orfan de la doi ani, ştie doar că tatăl lui a murit ca un erou.
La fel ca Alexandru şi Mihaela Ferkel, zeci de familii din Timişoara îi plâng pe cei dragi lor, deveniţi pentru o ţară întreagă martiri ai Revoluţiei.
