Sărbătorile ar trebui să le aducă un strop de bucurie, dar Crăciunul va fi pentru ei o zi ca oricare alta. Nu au ce să pună pe masă, iar dulciurile sau orice alt cadou sunt doar nişte dorinţe ce vor rămâne neîmplinite. Mai mulţi copii din Dâmboviţa trăiesc la limita existenţei alături de părinţii lor. Zilele fericite din viaţa lor sunt cele în care apucă să mănânce o mâncare caldă sau în care părinţii fac rost de 2-3 cartofi cu care să le mai astâmpere foamea.
Pentru Adrian, elev în clasa a doua, anul acesta nu a venit Moş Nicolae şi nici Moş Crăciun nu va poposi la el acasă. Copilul nu a simţit niciodată atmosfera sărbătorilor. Şi-ar dori un trenuleţ, dar îi este greu şi să spere la o astfel de jucărie.
Băiatul îşi duce zilele alături de tatăl său în satul Mărceşti din comuna Dobra, din Dâmboviţa. Mai are doi fraţi, care au fost luaţi de mamă. Femeia a plecat să îşi facă o viaţă nouă lângă un alt bărbat. Tatăl copilului munceşte iarna cu ziua prin sat. Pentru că vara şi-o petrece cu animalele, cei care îl angajează îi dau fie un porc, fie o căpriţă. Aşa va reuşi totuşi să-i pună lui Andrei ceva pe masă .
Toată casa lor înseamnă o singură cameră şi o bucătărie improvizată. Tot într-o singură cameră şi tot în aceeaşi curte locuieşte şi fratele bărbatului, care are şi el trei copii. Aici situaţia este şi mai cumplită. Cei mici stau în frig pentru că soba e stricată. Aşa se face că unul dintre ei este deja bolnav de plămâni. În frig şi nemâncaţi, copiii nici nu ştiu ce înseamnă să viseze la jocuri sau jucării.
Cele două familii mai sunt ajutate când şi când de vecini care le aduc mâncare şi câteva lemne pentru sobă.
Singurele surse de venit ale celor două familii sunt alocaţiile copiilor. Bani insuficienţi chiar şi pentru pâinea cea de toate zilele.
