Să ridici o casă, să faci un copil, să plantezi un copac... Cât adevăr şi câtă disperare pot să încapă în aceste vorbe!?Sunt oameni care îşi doresc o viaţă un copil care nu vine niciodată, oameni pentru care să sădească un pom e imposibil pentru că sunt ţintuiţi la pat sau oameni care muncesc până la moarte şi nu reuşesc să aibă o casă. Destinul poate lua însă întorsături neaşteptate şi frumoase. După 13 ani de aşteptare doi soţi din Ploieşti şi-au văzut visul cu ochii.
Dacă balada pentru Adeline a fost compusă iniţial ca un omagiu adus unui copil nou-născut, astăzi un alt copil o cântă cu o bucurie teribilă. Andrei simte că s-a născut a doua oară. Graţie Habitat for Humanity România, familia lui are o casă, iar el o cameră doar pentru a lui şi un pian, pe care l-a aşteptat atât de mult.
Mai bine de un deceniu şi-au dorit Marian şi Mihaela o casă. După ce s-au căsătorit, au locuit o perioada cu părinţii lui, apoi cu părinţii ei, ulterior s-au mutat în chirie... Totdeauna, venitul lor a fost prea mic ca să-şi permită un credit. Când au auzit că cei de la Habitat for Humanity vor construi case la Ploieşti au simţit că rugăciunile le-au fost ascultate.
Marian este pastor. Toată biserica ştia câtă nevoie are familia lui de un acoperiş deasupra capului, aşa că duminică de duminică şi nu numai s-au rugat cu toţii pentru ca visul acestei familii să devină realitate.
După ce au primit locuinţa, viaţa lor s-a schimbat complet. Au spaţiu, au intimitate, se simt împliniţi. Casa îi reprezintă. Au decorat-o cu migală şi au pus suflet în fiecare detaliu.
Fără Habitat for Humanity, această familie n-ar fi zâmbit astăzi.
Marian şi Mihaela şi-au văzut visul cu ochii. Au sperat, au aşteptat, au muncit cot la cot cu voluntarii iar acum pot spune că au tot ce şi-au dorit. Sunt fericiţi, iar asta se vede. Au meserii frumoase şi pun pasiune în ceea ce fac, îşi cresc copilul în spiritul credinţei, toleranţei şi dragostei.... şi se iubesc.
