19 decembrie 1989 rămâne în istorie ca a patra zi în care timişorenii au ieşit în stradă şi s-au revoltat împotriva regimului comunist represiv. Timişoara îşi plângea deja morţii, iar în spitale, medicii abia îi mai puteau îngriji pe cei împuşcaţi. În oraş domnea teroarea, dar asta nu i-a împiedicat pe muncitorii de la fabrica Elba să reaprindă flacăra revoluţiei.
19 decembrie 1989, Timişoara. Trecuseră două zile de când soldaţii au deschis focul asupra manifestanţilor, iar zgomotul trasoarelor stârnea în continuare teamă în oraş.
Zeci de tineri au căzut răpuşi de gloanţe, iar sute de oameni împuşcaţi au "invadat" spitalele. Cu toate acestea, timişorenii au continuat să iasă cu sutele în stradă, revoltaţi de masacrul armatei.
Solidari cu mulţimea din centrul oraşului, muncitorii de la uzina Electrobanat au declanşat greva generală şi îşi îndemnau colegii din celelalte fabrici să le urmeze exemplu. În zonă apar miliţieni şi militari, care să împiedice ieşirea oamenilor în stradă.
La 25 de ani distanţă, Mircea Miclău povesteşte că la poarta uzinei au sosit generalul Ştefan Guşă şi Radu Bălan, prim-secretarul judeţului.
Discuţiile cu muncitorii au eşuat, iar violenţele nu au încetat.
E imaginea de coşmar care-l băntuie şi la un sfert de secol distanţă pe Costi Duma. În zilele Revoluţiei, fotoreporterul şi-a pus viaţa în pericol doar ca să-şi facă meseria. Fotografiile pe care le-a surprins fac astăzi istorie.
