Este culoarea cea mai populară, din Europa până-n Statele Unite. Ne-am putea imagina o lume fără albastrul-indigo al blugilor? Culmea e că anticii nu îl pomeneau deloc în scrierile lor, iar societatea medievală îl dispreţuia de-a dreptul.
Secole de-a rândul, albastrul a fost o biată cenuşăreasă. Romanii nu îi acordau nici măcar statutul de culoare! Doar egiptenii credeau că poartă noroc în lumea de dincolo.
Fascinanta poveste a culorii albastru: O culoare „barbară”
E drept că pigmenţii specifici erau greu de obţinut - iar nuanţele, greu de stabilizat. De aceea, albastrul nu juca niciun rol în viaţa socială sau religioasă a vremurilor. La Roma, era văzut ca semn al barbarilor neciopliţi veniţi din nord. Persoanele cu ochi albaştri erau considerate ridicole. Grecii, la rândul lor, făceau confuzie între albastru, gri şi verde. Absenţa lui din textele vechi a intrigat mult timp filologii de mai târziu, care ajunseseră să creadă că grecii nu puteau să perceapă această culoare!
Fascinanta poveste a culorii albastru: Nu era pomenit în scrieri
Textele biblice vechi, scrise în ebraică sau aramaică, utilizau puţine cuvinte pentru a desemna culorile. Traducerile de mai târziu, în latină, au completat lipsurile. Astfel, acolo unde în ebraică se menţiona o nuanţă „bogată“, traducerea latină a optat pentru roşu. Pentru „murdar“, se traducea gri sau negru, iar pentru „strălucitor“ – purpuriu. Cu excepţia reflexiilor pietrei de safir, albastrul nu era deloc menţionat.
Situaţia s-a perpetuat în Evul Mediu Timpuriu: culorile folosite în cadrul ritualurilor religioase ale Occidentului erau albul, roşul, negrul, verdele - de unde absenţa şi astăzi a albastrului din rânduielile catolice.
Fascinanta poveste a culorii albastru: Simbol al divinităţii
Lucrurile au luat însă o altă întorsătură începând cu secolul al XII-lea. Deşi culoarea încă se fabrica greu, ocupa un loc tot mai important în ideile religioase. Dumnezeul creştinilor era zeul luminii – şi ce culoare avea lumina? Ai ghicit: albastră.
Pentru prima oară, cerul era pictat cu bleu – până atunci, se folosea roşul, albul sau auriul. Cum Fecioara Maria se scobora din ceruri, devenea şi principalul „agent“ al promovării albastrului. Culoarea „barbară“ simboliza deja divinul. Mai multe despre culoarea albastru vezi aici.
Fascinanta poveste a culorii albastru
